Cum ne-a distrus comunismul si ce putem face ca sa ne revenim

IdeiAm primit multe comentarii care ma blameaza ca sustin individualismul si ca ar trebui ca oamenii sa se gandeasca in primul rand la bunastarea societatii, sa lucreze impreuna pentru binele comun ca sa fie toata lumea fericita.

Se vede aici cat de bine a functionat propaganda comunista daca si acum, dupa zeci de ani de acces la informatie, exista oameni care inca sunt de parere ca sistemul asta social este unul bun.

Am fost cu totii indoctrinati cu ideea ca nevoile societatii sunt mai importante decat nevoile individului si ca asta ar duce la bunastare pentru toata lumea.

In realitate e exact invers. E incredibil cum fapte dovedite istoric sunt pur si simplu ignorate si oamenii o tin tot pe-a lor.

Realitatea este ca tot ceea ce vreti voi sa faceti s-a facut deja. S-a facut si a fost un esec.

S-a incercat deja crearea „omului nou” – omul perfect, omul sanatos moral, altruist, care nu vrea bogatie si bani, BMW-uri si femei.

Asa cum credeti voi ca ideile astea cu venitul minim garantat si cu omul superior moral sunt revolutionare si reprezinta viitorul si evolutia omenirii – tot asa credeau si comunistii acum 70 ani. Exact la fel. Aceleasi idei. Falimentare.

Nu e o teorie de-a mea – sunt fapte dovedite istoric.

Si ei au luat banii de la cei care ii produceau ca sa ii redistribuie celor care nu aveau, exact cum vedeti voi iesirea din criza acuma. S-a dat de munca si un salariu tuturor oamenilor. S-a facut si s-a dat si s-a ajutat. Si ce s-a obtinut?

S-a obtinut astfel prosperitate si bunastare? E Romania o tara dezvoltata?

Nu, s-a obtinut saracie pentru toti in mod egal.

S-a obtinut un „om nou”? Un om bun, moral, altruist?

Nu, s-a obtinut un sarac, un loser:

  • un om indiferent fata de munca pe care o presteaza (noi ne facem ca muncim, ei se fac ca ne platesc)
  • un om lipsit de initiativa si care evita cu orice pret responsabilitatea
  • un om care fura si hartia igienica de la locul de munca
  • un om obedient care accepta orice cacat care vine de la cei care il guverneaza
  • un om care voteaza si apoi asteapta sa-i rezolve presedintele problemele
  • un pomanagiu lenes dar fudul nevoie mare

Iti suna cunoscut genul asta de om?

Ii vezi pe strada, in jurul tau, pe acesti „oameni noi” – oamenii creati de sistemul social pe care il tot laudati. Sunt ei superiori moral cumva? Plini de bunatate sufleteasca?

Sau sunt niste loseri care sunt atat de loseri incat se hranesc cu succese de 2 lei, loseri care au nevoie de orice mica victorie ca sa se simta superiori, sa simta ca sunt mai buni decat tine.

Da, sunt aia care se baga in fata la rand, iti taie calea pe sosea, se grabesc mereu sa fie primii undeva, primii care ajung la munte, primii care isi dau copilul pe topogan, etc… orice mica victorie vine pentru ei ca o confirmare interna a faptului ca nu sunt niste sarantoci cu o viata goala.

Ca ei sunt mai buni decat tine si te-au facut, fraiere!

Oameni care isi cumpara masini scumpe nu ca sa arate ca sunt bogati ci ca sa arate ca nu sunt saraci.

Acesti oameni sunt creati de saracie, de saracia construita de comunism.

Cum ne revenim?

Pai daca am tot incercat de 50 ani cu saracia si cu socialismul si nu a mers si e naspa, nu ar fi logic sa incercam exact opusul?

Hai sa facem exact invers.

Hai sa punem nevoile individului deasupra nevoilor societatii.

Societatea e formata din indivizi la fel cum oceanul e format din picaturi de apa. Daca indivizii sunt bogati societatea e bogata si ea, nu? Daca indivizii sunt saraci, societatea cum e? Uita-te in jur!

Hai sa fim bogati atunci, nu?

Hai sa ne concentram la noi insine si la familiile noastre. Hai sa ne imbunatatim viata, in primul rand noua. Hai sa producem ceva de valoare pe care alti oameni sa fie dispusi sa plateasca.

Hai sa castigam mai multi bani. Hai sa fim mai predispusi sa platim bani altor oameni care produc la randul lor ceva de valoare in loc sa fim pomanagii.

Hai sa nu mai promovam saracia ca o calitate extraordinara care te face OM.

Saracia NU este o virtute. Daca esti sarac NU inseamna ca esti automat mai bun la suflet decat mine sau decat Gigel de la 2 care are BMW.

Ce crezi, ca daca azi mergi cu Loganul si esti om bun iar maine iti iei Mercedes o sa devii om rau peste noapte?

Ai incredere, esti un om bun! Oamenii, in general, sunt buni.

Saracia si grija zilei de maine ii fac sa fie rai, egoisti, frustrati, inchisi, nervosi, irascibili.

  • saracia ii face sa se impinga ca prostii sa pupe moastele
  • saracia ii face sa se inghesuie la o pomana de 2 lei
  • saracia ii face sa simta nevoia de a fi primii la semafor
  • saracia ii face sa arate cat mai ostentativ ca nu sunt saraci ca restul saracilor

Deci, hai sa incercam si fara saracie. Hai sa renuntam mental la ideea ca saracia ar fi buna vreodata pentru cineva.

Da-o dracu’ de saracie!

Atunci cand oamenii au bani sunt mai relaxati, mai veseli, fac sex mai mult, se distreaza mai mult si te asigur eu ca o sa-i ajute si pe altii mai mult. Uita-te cate fundatii caritabile sunt in tarile dezvoltate si cati bani se doneaza acolo.

Apropo, cum crezi ca tarile dezvoltate au ajuns dezvoltate?

Au facut exact invers fata de comunisti, asta au facut.

Deci ce propun eu aici nu e o teorie pe care am scos-o acuma, e si asta un fapt dovedit istoric, e o realitate.

Bun, deci avem 2 fapte dovedite istoric:

  1. comunismul = saracie si faliment
  2. capitalism = bunastare si dezvoltare

Si noi ce alegem?

Alegem tot comunismul, ca de data asta sigur o sa fie altfel. O sa fie mai bine, stim noi sigur. Oricum, e naspa sa fii bogat.

Bai oameni, voi sunteti nebuni?


Comments

21 de răspunsuri

  1. Avatar Xtender 10
    Xtender 10

    Lasa ca vine acuma religia, care e noul comunism. Asculti de duhovnic? Esti bun! Nu asculti? Esti un pacatos!

    1. Avatar Andrei Chira
      Andrei Chira

      Ma indoiesc. Religia se cam duce la vale.

    2. Avatar hincu nicolae sebastian
      hincu nicolae sebastian

      Stii ca principiile Crestinismului sunt anti-comuniste , nu ?

    3. Avatar Andrei Chira
      Andrei Chira

      In Romania?

  2. Avatar Bluehand

    Nu se duce religia, nu inca, si daca mai dureaza mizeria inca 20 de ani sa dispara toti indoctrinatii de bosorogi si pupatoride moaste, noi astia ne-am cam trait viata.
    Apoi urmeaza inca ceva ce nu ai spus la articolul tau, fara educatie nu poti iesi din comunism si „tara te vrea prost, fraiere” de la Giurgea citire :)
    Cred ca vezi unde suntem ca oameni bogati fara sa stie sa lege sau sa scrie cuvinte, nu inseamna ca un om educat e automat moral dar macar nu e becali…
    In rest perfect de acord cu tine, sunt la mare acum si mai multe animale decat aici nu am vazut in ultima perioada, si lupsa serviciilor de orice fel. La urgenta era o doctorita si o asistenta (Mangalia) si vreo 20 de cazuri permanent…

    1. Pentru tine altii sunt de vina pentru propriul esec material: moastele, babele, crucile de pe marginea drumului, cozile la fasole, oalele la reduceri, luna de pe cer, pozitia geografica a tarii in care te-ai nascut, etc, etc, etc, nicidecum tu.

      Saracia romanilor din ziua de azi se datoreaza:
      1. Lipsei educatiei. In ciuda mitului mirificii scoli romanesti romanii au educatie aproape zero. Vedeti ca pana si cei cu salarii bunicele iau decizii financiare ruinatoare, de exemplu credite pentru sume colosale la cotete (apartamente) infecte din blocuri jegoase. Asa ajung brusc sa traiasca numai ca sa manance si sa isi plateasca rata = saracie.
      2. Lipsa nationalismului. Romanii prefera sa idolatrizeze strainatatea si sa slugareasca in munci mizerabile decat sa faca ceva la ei in tara.
      3. Individualismul. In ciuda a ceea ce s-a spus in articol, indiviudualismul e o boala a societatii noastre caci duce chiar la problemele societatii romanesti de acum: lipsa unitatii si a asocierii, bagatul betelor in roate celuilalt, sa moara si capra vecinului dar ideal ar fi furatul caprei vecinului, etc.
      Luatul cu japca din comunism a averii a celor ce au (de fapt s-a luat averea tuturor caci si ultimului taran i s-a luat vaca si pamantul) e o comportare individualista a leprelor societatii de atunci: au dorit bunastarea proprie prin bunul altora fara sa munceasca.
      Bogatii de dinainte de comunisti erau foarte altruisti: majoritatea spitalelor si scolilor au fost construite din donatiile lor. Si societatea romaneasca era unde era: nemtoaicele, englezoaicele si frantuzoaicele lucrau ca menajere sau bone in Romania in perioada interbelica pentru familii de romani.

    2. Avatar Andrei Chira
      Andrei Chira

      Deci capitalismul din perioada interbelica a generat bunastare iar comunismul saracie.

    3. Da, dar capitalistii de atunci nu erau deloc individualisti, erau destul de altruisti.
      Asta vreau sa spun: sistemele (de orice natura sau orientare) bazate pe individualism si lacomie duc la colaps.

    4. Avatar Andrei Chira
      Andrei Chira

      De unde stii tu cum erau capitalistii de atunci?

    5. Istoria a consemnat.
      Asa la repezeala dau cateva exemple care imi vin in minte: marii industriasi Mociornita si Malaxa au construit drumuri, ctitorit biserici, canalizari si retele de alimentare cu apa pentru localitatile natale sau alte localitati (canalizarea si reteaua de alimentare cu apa din Predeal sunt facute din donatiile lui Mociornita). Erau mari filantropisti, acordau burse de studii pentru copiii si studentii saraci.
      Nu mai vorbim de Bratieni care pe langa nenumaratele burse de studii au umplut Romania de scoli in special licee.

    6. Avatar Andrei Chira
      Andrei Chira

      Atata timp cat esti lasat sa faci bani si nu ti-i fura statul, nu te deranjeaza sa-i ajuti pe altii. Dar ca sa faci banii aia trebuie sa fii individualist. Dupa ce i-ai facut esti liber sa-i donezi, daca vrei.

  3. Avatar Aris Sima
    Aris Sima

    Sunt in mare parte de acord cu ceea ce se spune in articol. Nu sunt de acord insa cu viziunea simplista precum comunismul = saracie si faliment iar capitalismul = bunastare si dezvoltare. In mod absolut sigur individualismul si individualitatea este superioar(a) asa zisului „bine comun” si asta din perspectiva ca in nici un caz binele comun nu poate rezulta din saracia individuala. Pentru ca o societate sa experimenteze „binele comun” trebuie in mod absolut sa se bazeze pe bunastarea individuala. Nu pot exista exceptii de la acest fapt.
    Istoria insa ne arata ca tot timpul au fost exceptii de la acest caz si nu intamplator. Toate formele pe care umanitatea le-a experimentat pana in prezent au fost forme colective: socialismul, capitalismul, fascismul si da chiar si capitalismul de astazi. Capitalismul actual nu produce o bunastare si o dezvoltare reala a individului. Creeaza numai „insule” de asa zisa bunastare chiar si in ceea ce numim astazi „tari dezvoltate”.
    „Bunastare si dezvoltare” – iata o sintagma total falsa dpmdv. Asa zisa bunastare si dezvoltare a capitalismului vine exclusiv din faptul ca unele tari de pe planeta au avut un acces preferential la credite. De ex. americanii au un standard mai mare de viata nu pentru ca sunt mult mai inteligenti sau mult mai intreprinzatori decat restul planetei. Oricine a stat o perioada cat de cat mai lunga in SUA stie prea bine despre ce vorbesc. „Bunastarea” americanilor vine din accesul facil la credite. Din nou cine a stat prin SUA stie foarte bine la ce ma refer. La fel este cazul si cu alte tari „dezvoltate” dar si „civilizate” precum Germania, Franta, Anglia, Olanda, etc. Nu detaliez aici, dar mitul neamtului „harnic” este exact asta… un mit. Aceasta bunastare si dezvoltare incepe astazi sa-si arate limitele, americanul de rand constatand ca de fapt nu are nici „putere”, nici „bunastare” si nici „dezvoltare”. Sper ca se intelege ca prin „bunastare si dezvoltare” nu ma refer la drumuri asfaltate, SUV-uri si case cu 16 dormitoare. Caci toate acestea iti pot fi foarte usor si rapid luate astazi „in capitalism” de catre niste „intreprinzatori” particulari care pot misca rata dobanzii intr-un sens sau altul.
    Acestea fiind zise se pune intrebarea: „Daca toate sistemele politico-economice-sociale, monarhismul, socialismul, fascismul, comunismul, democratia si capitalismul s-au dovedit ineficiente, exista oare ceva care ar putea functiona simultan pentru individ dar si pentru comunitate?” Exista ceva care poate imbina intr-un mod echilibrat individualismul dar si comunitatea? Exista… si foarte putini oameni au auzit de un asemenea concept: „Politeia”. Concept elaborat „recent” de Aristotel acum peste 2000 de ani. Este vorba practic de democratia participativa ca singura forma care poate rupe puterea de control dand maselor de oameni dar si individului dreptul la exprimare, actiune si implicare in viata „cetatii”.
    Un asemene sistem a functionat extrem de bine si pentru multe mii de ani in cadrul Uniunii Triburilor Irocheze. Un asemenea sistem a inceput deja sa fie aplicat in Islanda dupa Revolutia de acolo si care a reusit o redresare economico-sociala spectaculoasa dar si o tara despre al carui succes mass-media nu spune nimic.
    Poate ca intrebarea corecta este: „De ce nu auzim nici un partid vorbind despre aceasta alternativa?” Poate si pentru faptul ca vine in directa contradictie cu interesul unui grup extrem de restrans de indivizi (aka elite)?!
    Iata de ce nu pot fi de acord intru-totul cu autorul articolului care proslaveste individualismul tot asa cum nu pot accepta nici proslavirea binelui comun in detrimentul binelui individual exprimat prin orice forma (clasica) de colectivism. Ceea ce trebuie noi ca oameni sa punem la punct este un sistem in care individualismul sa poata fi exprimat fara rezerve intr-o colectivitate si in beneficiul acesteia.
    Lipsa de educatie a popoarelor si a individului in domeniul politic nu este ceva intamplator. Este doar o forma eficienta de control al populatiei de catre niste indivizi care isi exprima « individualitatea » intr-un mod extrem. Fara doar si poate ca ei pot fi considerati antreprenorii perfecti caci ceea ce au reusit ei nu este decat o expresie a geniului fie el si malevolent.
    Chiar si acum poporului dar si intreprinzatorilor obisnuiti (precum autorul acestui site) li se da din nou de ales: alegeti capitalismul caci numai el va poate salva si va va permite sa va imbogatiti si o sa fiti, nu-i asa, nu numai “fericiti” dar si “dezvoltati”.
    Iar daca peste ceva vreme veti constata ca nu este chiar asa, nu-i nici o problema, puteti sa alegeti din alte cateva variante. Toate insa vor fi in defavoarea celor multi, deopotriva intreprinzatori sau simplii cetateni.

    1. Avatar Andrei Chira
      Andrei Chira

      Eu sunt de acord ca niciun sistem nu e perfect insa e o diferenta mare intre vise si realitate. Nu putem sta sa visam la sisteme perfecte ci trebuie sa facem ce se poate in contextul actual. Chiar daca asta inseamna alegerea unui sistem imperfect. Alegem raul cel mai putin rau, ca sa zic asa.
      Ideea de baza ce se vrea exprimata in articol este ca oamenii continua sa faca mereu aceleasi alegeri si se astepta sa obtina rezultate diferite.

    2. Avatar Aris Sima
      Aris Sima

      Din nou nu pot fi de acord intru-totul cu dvs. Nu este vorba despre a visa la un sistem perfect intrucat un sistem democratic-participativ nu este si nu poate fi perfect (doar este format din oameni). El este doar un sistem mult mai echilibrat si care nu permite discrepante nenatural de mari intre bogati si saraci. O tara care se apropie mult, fara a fi insa pe deplin o democratie participativa este Elvetia. Elvetienii au un sistem de referendumuri nationale pe aproape orice tema; uneori au si 30 de referendumuri pe an. Daca Elvetia ar avea gaze de sist sau o Rosie Montana a lor, ar organiza referendumuri cu privire la exploatarea lor sau nu, ori cu privire la marimea redeventelor. Cu alte cuvinte in Elvetia „visul” despre care faceti vorbire este o „cruda” realitate. Sistemul participativ nu este perfect intrucat in Elvetia in urma organizarii acum vreo 4 ani a unui referendum cu privire la infiintarea de moschei musulmane pe teritoriul unui canton a fost respins, fapt ce a atras niste plangeri din partea UE la acea vreme cu privire la ingradirea dreptului la exprimarile religioase (cunosc cazul deoarece lucram in Elvetia in acea perioada). Si totusi aceasta a fost decizia majoritatii populatiei si cu asta basta. Si gasesc acest lucru normal intrucat s-a exprimat consensul national, chiar daca aceasta reprezinta o ingradire a religiei musulmane. Daca decizia ar fi fost exclusiv a parlamentului cu siguranta s-ar fi votat pentru (ca doar asa vroia fascist-democrata UE). Insa acest lucru ar fi venit contra starii de spirit a majoritatii si ar fi contribuit incet dar sigur la o ruptura intre clasele sociale; lucru care se si doreste. Din acest punct de vedere, Romania este un exemplu perfect in care politica reala a UE s-a realizat cu succes cvasi-total.
      Cu privire la diferenta dintre vis si realitate imi aduc aminte de un banc cu un moldovean care vizitand o gradina zoologica pentru prima data si vazand o girafa a exclamat: „Asa ceva nu exista!”
      Daca totul ar fi un vis irealizabil (sau o utopie), de ce el exista implementat in Islanda cu un succes total. Islanda este actualmente singurul stat in care s-a implementat sistemul in urma revolutiei de acolo. Noua Constitutie a lor a fost elaborata printr-o aplicatie Facebook (in fapt un sistem de vot permanent in care fiecare cetatean poate vota, propune legi sau demite orice ales daca o majoritate se intruneste). Iata deci ca noi suntem acum exact in fata girafei care din „pacate” exista fie ca vrem sau nu.
      Cu privire la alegerea celui mai mic rau nu pot spune decat ca a alege raul -oricat de mic ar fi el- inseamna totusi a alege raul. Eu sincer nu vad cum, alegand raul, sa putem spera ca cumva lucrurile vor iesi bine intr-un final. Tot la fel cum nici bunastarea colectiva nu se poate realiza fara bunastare individuala. Pe acest principiu al alegerii raului cel mai mic, se merge de sute de ani iar rezultatele se cunosc.
      Cu siguranta ca si la impunerea comunismului in Romania de catre rusi au fost multi care au considerat ca au ales raul cel mai mic, contribuind si ei la „a face ce se poate face in contextul actual”. Pentru unii de atunci, adaptarea la „contextul actual” a insemnat sa devina tortionari in inchisori; altii s-au adaptat si mai bine devenind turnatori; altii au devenit capitani de nava si apoi s-au adaptat perfect ca si presedinti de tara. Iar noi, poporul, nu putem face nimic in legatura cu aceasta. Contextul asta actual de care faceti vorbire imi pare a exista de sute de ani. Cumva nu reusim sa iesim din „actualitate”.
      Sunt unii care tot indeamna poporul sa iasa in strada pentru a da jos clasa conducatoare ca si cand asta ar schimba ceva. Singurul lucru pe care il schimba este un rau cu un altul. Nu clasa conducatoare trebuie schimbata ci modul de control al clasei conducatoare trebuie schimbat. Pentru asta merita intradevar sa iesi in strada, pentru dreptul de a demite oricand orice ales care se dovedeste inadecvat, pentru dreptul de veto asupra oricarei legi fie ea constitutionala, organica sau ordinara pe care poporul trebuie sa il aiba.
      De acord ca oamenii fac aceleasi alegeri sperand in rezultate diferite, dar si a alege mereu raul cel mai mic sperand intr-un rezultat diferit este evident o greseala daca nu chiar… o nebunie.
      Se tot spune ca trebuie sa te ingrijesti de bunastarea ta si a familiei tale, dar la ce folos imi este mie un standard inalt de viata cand atati prieteni si cunoscuti din Romania (si nu numai) se zbat sa supravietuiasca de la o luna la alta.
      Pentru o schimbare reala trebuie sa ne schimbam radical modul de gandire si sa ne asumam raspunderea pentru vietile noastre (individuale dar si colective), inclusiv -sau mai ales- in domeniul politic.

    3. Avatar Andrei Chira
      Andrei Chira

      Eu nu sunt impotriva ideii dvs. Zic doar ca nu pare a fi realizabila in Romania. Islanda are 300.000 de locuitori, e alta situatie.

    4. Avatar Aris Sima
      Aris Sima

      Numarul de locuitori nu are nici o importanta. La fel de bine ar fi putut avea 30 mil sau 300 de milioane. Singura importanta a numarului din Islanda a fost ca acest concept s-a impus si a fost acceptat mai rapid de oameni.
      Pana la urma sistemul participativ inseamna in principal doua lucruri:
      – sa poti alege si/sau demite orice persoana care lucreaza in serviciul publicului in general si in forul legislativ in special (in orice moment nu o data la 4-5ani);
      – sa poti propune si/sau abroga orice lege creata de forul legislativ.
      Dupa cum vedeti sunt doua cerinte extrem de normale pentru o societate sau pentru o comunitate. Nimic utopic sau nerealizabil. Singura piedica in calea acestui fapt (si nu numai in Romania) este totala neinformare a publicului cu privire la aceasta varianta. Conditionarile la care a fost supusa populatia o lasa sa aleaga doar intre variantele clasice (monarhia salveaza Romania, era mai bine in comunism, trebuie eradicat capitalismul salbatic sau mai nou reaparitia fascismului). Toate aceste concepte, dovedit istoric sunt total falimentare. Nici nu au cum altfel cand ele merg in contra naturii umane. Orice fiinta umana este construita in interior pe doi piloni principali: simtul dreptatii si simtul libertatii. Cand insa sistemul social este construit in jurul unei minoritati fie ea monarhiste, comuniste, capitaliste sau fasciste intotdeauna, dar absolut intotdeauna acestia vor decide in favoarea lor creandusi un monopol al deciziilor. Asta tine tot de o caracteristica naturii umane derivata din simtul de prezervare.
      Cele doua optiuni ale sistemului participativ poate bloca orice tendinta de monopolizare a deciziilor.
      Cu cat te gandesti mai mult asupra acestui sistem cu atat ajungi sa constati cat de simplu s-ar rezolva foarte multe probleme ale umanitatii. Cate razboaie s-ar mai face cand oamenii vor avea drept de veto asupra lui. Niciunul. Numai acest singur fapt daca s-ar realiza si umanitatea ar avansa considerabil. Cate persoane incompetente se vor mai afla la guvernare (si pentru cat timp) cand oamenii ii vor putea concedia imediat pe cei inadecvati.
      Mentinerea sistemului monopolist actual se datoreaza numirii pe functiile de legiferare si conducere ale unor simple papusi care fac numai ceea ce li se spune din spate sa faca. Sistemele politice clasice mentionaye anterior si prezente intr-o forma sau alta in aproape intreaga lume este doar o interfata (un skin) dintre cei care conduc si cei condusi. Numai o minoritate poate porni un razboi, numai o minoritate poate decide asupra concentrarii averilor in mana catorva. Oamenii niciodata.
      Cand va fi imposibil sa concentrezi miliarde de dolari/euro intr-o singura mana oare unde se vor duce acesti bani? Cati intreprinzatori vor apare, in toate domeniile, cand un sistem cu adevarat liber care asigura o distribuire naturala a bogatiei intre membrii ei? Care va fi bunastarea individuala intr-un astfel de sistem? Dar cea colectiva?
      Departe de a fi perfect, greseli se vor face si in sistemul participativ, insa cum altfel am vrea ca societatea, in largul ei, sa evolueze? Din greseli se invata. Nu ca astazi cand populatia este in mod voit indobitocita.

    5. Avatar Andrei Chira
      Andrei Chira

      Logica e foarte corecta. Sunt perfect de acord. Poate o sa se implementeze, eu unul nu sunt impotriva ci sunt doar usor sceptic in privinta sanselor de reusita.

    6. Avatar Ovidiu Crăciun
      Ovidiu Crăciun

      Subscriu!!!

  4. Avatar Agent K

    Uitati aici o alternativa la sistemele actuale:

  5. Avatar Orina

    E a 16-a pagină (nu știu a câta postare la care am ajuns) din 30, de unde am pornit. O anumită energie care mi-a plăcut, pe care am simțit-o în postarea cu „deștepții și proștii” în fața acțiunii, m-a făcut să acord din timp pentru restul postărilor. Am vrut, desigur, să văd și ce „produs” ar urma să împărtășesc altora. Că tot suntem la capitolul individul și societatea. Că ceea ce se scrie e și o formă de promovare. Am trecut cu vederea anumite scăpări în scriere, în atitudine, prejudecăți, superficialități etc. E uman. Există un anumit fler în scriere. Se pot face îmbunătățiri. Atâta vreme cât sfătuitorul își urmează sfaturile; învață din feedback-urile oferite, oricare ar fi ele etc. Chiar dacă ar fi și pentru, să zicem simplist, micul motiv „capitalist”. Pentru că afirmațiile hazardate, pripite pot fugări o valoroasă „clientelă”. Și nu strică să se vadă sau măcar să se incerce să se vadă ambele fețe ale monedei, ori, mai exact, cât mai multe aspecte ale ei – de exemplu, o monedă are și o mică margine, sau punct comun sau cum se dorește numirea.
    Nu sunt nici „capitalist”, nici „comunist”. Sunt doar un om care încearcă să fie atent la viață in întregul ei. Drept urmare, iată-mă lăsând iarăși un feedback (tot înainte să citesc pe celelalte, hihihi). Feedback care poate fi un simplu exercițiu de exprimare. Sau un moment de meditare. Și dacă tot suntem aici, la meditare, imaginează-ți (vorba ta) că iei pe Alexia, pe Elena, pe mama ta, pe tatăl tău și mergeți într-o excursie superbă, acolo se petrece ceva și vă întoarceți… într-un „stadiu” în care nu mai puteți „produce valoare”… (firește, nu doresc nimănui așa ceva)… paralizie sau ceva… care vă face dependenți de ceilalți, niște străini…

  6. Avatar Apolodor

    Citesc acest articol si-mi dau seama ca asa zisa „spalare pe creiere” care ar fi fost folosita in comunism, (in comunismul de tip romanesc), functioneaza perfect si in cazul promotorilor capitalismului atroce, cel venit din vestul tarii noastre, adus pe aripile marii „democratii” militaro-politienesti cu sediul central dincolo de ocean. Noi, ca natiune, suntem atat de mici si de insignifianti incat daca nu suntem cu rusii.. atunci automat ca trebuie sa fim cu americanii. Si invers.
    „Ce putem face ca sa ne revenim?” Din ce sa ne revenim? Din mizeria asta de capitalism descreierat in care inotam ca intr-o fosa septica plina? In primul rand, autorul acestui articol habar n-are ca in Romania, in perioada de dupa 1980 pana la lovitura de stat din 1989, nu a mai fost comunism. Ceausescu a fost ajutat si incurajat de catre securistii care ne conduc si astazi, sa devina un conducator mult prea autoritar, de fapt un dictator. Dictatura nu are nici o legatura cu ideologia comunista. Faptul ca Ceausescu sustinea ca e comunist si ca in Romania era comunism, e ca si cand ar spune astazi Johanis ca el este venit de pe planeta Marte, (cu toate ca acest lucru s-ar puta sa fie absolut adevarat). Toata lumea poate sa minta la un moment dat. Ceausescu a fost la fel ca alti lideri ai unor popoare care n-au avut nimic de-a face cu comunismul, cum ar fi: Idi Amin, Mugabe, Hirohito al Japoniei, Saddam Hussein, Gaddafi si chiar si Hitler. Toti acestia n-au tinut cont de nici o ideologie, ci pur si simplu au impus legile lor proprii popoarelor pe care le conduceau. Si tarile comuniste au avut de-a face cu dictatori, dar aparitia dictaturii nu are nici o legatura cu ideologia comunista, ci e legata de imprejurarile internationale si interne ale tarii in care aceasta apare, si mai putin de forma de organizare a statului respectiv. Ca de exemplu, in perioada de dinaintea celui de-al doilea razboi modial, si in Rusia, si in Germania, au aparut dictatorii.. cei mai cunoscuti, adica Stalin si Hitler, prieteni foarte buni intre ei, pana la un moment dat.
    Dar sa revin la ce putem face noi ca natie „sa ne revenim”. Ideal ar fi sa ne intoarcem la situatia economica pe care o avea Romania la inceputul anului 1990. Dar nu mai putem, pentru ca in cei 26 de ani de capitalism infloritor, am ajuns de la o tara industrializata, cu o agricultura pe care o invidiau chiar si rusii, la o tara semi-agrara, fara industrie, cam cum eram inainte de cel de-al doilea razboi mondial, cand comunismul a fost intalat cu ajutorul rusilor. Comunistii de fapt ne-au scos din saracia cronica in care ne scaldam de sute de ani de conducere si ocupatie, ba turceasca, ba austro-ungara, ba germana (sub infloritoarea conducere a casei de Hohenzolern). Singura perioada in care aceasta tara s-a dezvoltat, a fost perioada anilor 1950-1989. Dupa 1989 a urmat colapsul, care nu s-a incheiat si nu se va incheia decat prin faramitarea Romaniei in provinciile istorice.
    Ca sa ne revenim ar trebui sa devenim inca o data comunisti, dar nu condusi de un dictator nebun cum a fost Ceausescu, ci de un lider normal la cap , sansa pe care Romania nu o va mai avea a doua oara. Iar ca sa ne scufundam si mai mult in aceasta mocirla de tip democratico-capitalist, care ne sufoca, nu trebuie sa facem nimic. Trebuie doar sa asteptam ca sa vina vesticii, ca si pana acum, si sa ne ia de sub picioare toate bogatiile naturale care au mai ramas, sa ne taie si padurile care mai sunt, sa ne ia si aurul pe te-miri-ce, sa ne cumpere si terenurile agricole, sau intravilane, care inca nu sunt cumparate.. si gata. Dupa care noi o sa ne facem bocceluta, o s-o punem in varf de bat, si ca „vagabondul” din vestitul film indian la care se umpeau salile de cinematograf cu lacrimile populatiei muncitoare si plangacioase, sa o luam pe drumul vestului unde sa devenim cu totii muncitori la salubritate, sau doamnele, ingrijitoare pentru persoanele varstnice, iar domnisoarele romance.. escorte pentru masculii semi-virili de prin tarile extrem de mult mai dezvoltate, din minunatul „vest”. Ca si concluzie, noi ar trebui sa ne revenim prin noi insine, („Shinn Fein” – in irlandeza), din acesta situatie catastrofala in care e Romania astazi, dar nu mai putem, atat timp cat romanii nostri au plecat si pleaca in afara tarii, marea majoritate pe salarii de tot rasul. Cand nu mai ai industrie in tara, cu care sa ocupi forta de munca, cea de la care vine bunastarea si in capitalism si in comunism, cum vrei sa ridici o tara, si sa o mentii dezvoltata? Cu ce, cu batranii si cu elevii care sunt indobitociti zilnic intr-un sistem de invatamant „de tip nou”, imprumutat de la americanii .. care au peste 25% din populatie analfabeta? Intr-un sistem de invatamant in care la orele de istorie, care au devenit putine si aproape optionale, se invata o istorie trucata si prescurtata a poporului roman? Hai sa fim seriosi. Pentru noi romanii, steaua natiei noastre a inceput sa apuna in 1989. Nu mai suntem un popor, suntem doar o populatie, o adunatura pestrita numai buna de asimilat de gigantul multicolor si fara scrupule, adica de statul unitar european, nascut mort, prescurtat: UE.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *