Andrei Chira

Cum ne-am lecuit de religie

—

,

De când a intrat la școală și a dat de ceva nou, religia, Alexia a devenit mare fan.

Icoane, cruci, treburi.

Inițial m-am cam speriat, am intrat în panică, eu nu sunt cu religia, cu spiritualitatea, Isus și chestii.

Respect convingerile altora, nu mă deranjează atâta timp cât mă lasă în pace, dar eu nu.

Și nu știam dacă să intervin sau ce să fac.

Am decis să stau liniștit, cum am făcut și când era mai mică, nu știu dacă v-am povestit.

Alexia a început să vorbească de foarte mică iar mie îmi spunea Andrei, Elenei îi spunea mama sau mami dar mie nu-mi spunea tati, îmi spunea Andrei.

Probabil pentru că auzea că toată lumea îmi spune Andrei sau se referă la mine ca „Andrei” raportat la faptul că toata lumea se referea la Elena ca „Mami”.

Și când auzea lumea, în public, că mă strigă Andrei erau foarte contrariați. Stai așa, cum e posibil, nu e frumos, de ce să spună așa. Dar vai, dar auleu.

Știți cum sunt oamenii.

Și eu eram chill, am stat liniștit, nu mă deranja, era foarte mică. Am lăsat-o să spună ce vrea până când a mai crescut și a început să înțeleagă conceptele de mami și tati și a început să-mi spună tati ea singură.

Cu ideea asta în cap, am decis să las și treaba cu religia să se rezolve singură.

Și s-a rezolvat.

Acum, în apropierea Sărbătorilor, le-au povestit despre semnificația Crăciunului.

Că e despre bunătate, despre a dărui, despre cum banii nu sunt importanți, banii nu contează, contează sufletul și ce le-o mai fi zis.

Și a venit supărată fata acasă.

Pentru mine contează banii, că vreau să-mi cumpăr toate jucăriile pe care le vreau.

Și gata, s-a terminat cu dragostea de religie.

Comments

8 răspunsuri

  1. Avatar Bogdan
    Bogdan

    Problema cu „religia” este de fapt mai mult problema cu „mesagerii” religie: cum interpretează prin filtrul rațiunii lor, ce spun, ce fac și așa mai departe.
    Din religiile creștine, fie că ea e ortodoxă sau catolică, ai învățături în urma cărora ar trebui să deprinzi să fii altruist, să nu fi rău intenționat, să te iubești pe tine (încredere în sine), să îi iubești pe ceilalți (respect) și multe altele.
    Una din problemele cu ”religiile” este că cea ortodoxă nu se axeaxă în mod direct pe ”creștin” (de aia e spovedania) și nu îi ascultă problemele în timp ce alții știu că trebuie să facă asta, mizează pe asta, scot bani din asta (zeciuiala ș.a.m.d.).
    Sunt de acord că ”Biserica” ortodoxă a devenit o mare companie prin reprezentanții săi, și consider că e responsabilitatea fiecăruia să înțeleagă ce se întâmplă în jur, bineînțeles, în funcție și de propriul discernământ.
    Mă bucur că ți-ai educat copilul să înțeleagă importanța banilor, într-un final, al resurselor.

    Răspunde
    1. Avatar Mihai
      Mihai

      Problema cea mai mare cu religia este natura dogmatica si totalitarista pe care o are. Si in plus are o morala conceputa de barbari in urma cu 4000-1000 de ani.

  2. Avatar Sorin
    Sorin

    Trist dar adevărat: semnificaţia Crăciunului a fost înlocuită cu o campanie agresivă de marketing, ca de altfel toate sărbătorile care au devenit „sărbători comerciale”. Aceste sărbatori au fost deja vîndute comercianţilor, care bucuroşi le-au cumparat şi astfel au intrat în posesia drepturilor de a se folosi de aceste sărbatori pentru a-şi face şi mai multă reclamă. Astfel că acum Crăciunul este doar o (altă) ocazie perfectă pentru a vinde (şi) mai mult.
    Ce înseamnă Crăciunul ?
    Înseamnă bucuria inocentă a copiilor care încă nu ştiu cum e să aduni ban cu ban, înseamnă zîmbetul lor zglobiu la vederea atîtor luminiţe prin vitrine, urmate la scurt timp de explicaţii de neînţeles (pentru ei) din partea părinţilor într-o încercare desperată de a-i lămuri că de fapt nu au bani suficienţi că să cumpere acele „luminiţe colorate”.
    Frumoasa stare de spirit care ar trebui să însoţească aceste sărbători de iarnă, au fost înlocuite cu zîmbete amare şi dureri de cap.
    Doar colindele, şi ele din ce în ce mai triste, ne mai aduc aminte de bucuria sărbătorii. Dar deja după prima reclamă, inevitabila reclamă, brusc ne aduce la realitate.
    A fost odată Crăciunul cu bucurii şi cadouri şi multă voie bună…

    Răspunde
  3. Avatar Malin
    Malin

    Ei hai ca asta-i o ipocrizie doar. Explica-i fetei ca si pentru preoti conteaza banii si sunt pe primul plan pentru ca fara bani nu s-ar putea jertfi in numele prietenului lor imaginar cumparandu-si case, masini, aur etc. Doar l-ai vazut pe ala cu suta de mii de euro sub saltea. Ce mai patimeste acum amaratul…

    Răspunde
  4. Avatar Ovidiu
    Ovidiu

    Problema cu religia este foarte vastă. Nu o putem reduce la anumite mituri postmoderniste. Dacă vrem sa incepem sa intelegem care e treaba cu Biserica este necesar sa ne intoarcem la istorie, la Neagoe Basarab, Constantin Brâncoveanu, Ștefan cel Mare, Mihai Viteazu și toți voievozii. Istoria reală nu o veți găsi în cărțile de „mainstream”.
    Nu vreau sa credeți că fac o apologetică creștină lipsită de raționalitate, ci fac un apel la efortul de a cunoaște adevărul. Dumnezeu nu ne vrea proști, asta e clar.
    Nu putem ignora și pe oamenii bisericii din zilele noastre. Însă și ei, sunt produsul lumii moderne. Cu multe slăbiciuni omenești.
    Va doresc un Crăciun liniștit cu zile liniștite.

    Răspunde
    1. Avatar Andrei Chira
      Andrei Chira

      Pentru copiii de 7 ani religia e ceea ce aud la școală, la ora de religie.

    2. Avatar gabi
      gabi

      mai sunt și cei 7 ani de acasă..

  5. Avatar Valeriu
    Valeriu

    Ziua de azi mi-a adus aminte de:
    ” Religia – o frază de dânşii inventată
    Ca cu a ei putere să vă aplece-n jug,
    Căci de-ar lipsi din inimi speranţa de răsplată,
    După ce-amar muncirăţi mizeri viaţa toată,
    Aţi mai purta osânda ca vita de la plug?”
    Si daca nici EL nu are dreptate,atunci cine?….

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *