Fudulia ne omoară. La propriu.

Undeva prin septembrie, bunică-mea cade de 2 ori și-și rupe picioarele, pe rând.

După 4 luni de distracție, nu părea că o să mai poată merge vreodată așa că ai mei i-au angajat femeie în casă și i-au pus pensia pe card, ca să nu fie nimic de furat.

În loc să stea liniștită și să se odihnească, să se concentreze pe cel mai important lucru în momentul ăla – sănătatea – se apucă și își creează probleme care nu există.

De genul, a cules cineva gutuile alea frumoase din grădină? Dacă sare gardul cineva și le fură?

Sunt fix 4 gutui degerate, rămase în copac, nu-i pasă nimănui de ele în mijlocul lui decembrie.

Și vine și poștașul cu „pensia”. Dar fără pensie, că pensia e pe card, doar cuponul.

Și începe panarama.

Mă râde toata poșta că mi-au furat copiii banii. Râde tot satul de mine cum am ajuns, cu gutuile neculese și înșelată de escroci.

Citiți cu atenție cuvintele.

Deci problema nu e că i-am furat noi banii, problema e că râde satul de ea că i-am furat banii.

Oamenii ăia la Poștă, oameni care sunt cu cel puțin 50 de ani mai tineri și nu o cunoaște absolut nimeni, n-au altă treabă, stau și râd de ea.

Știu, o să-mi spuneți că sunt nesimțit, că e femeie bătrână, bolnavă, ar trebui să fiu mai respectuos și mai înțelegător.

Dar bunică-mea a fost mereu așa.

Bătrânețea și boala doar i-au amplificat personalitatea dificilă, avară și fudulă.

Hai să tundem iarba de pe șanț că râde lumea cum stăm cu iarba crescută de 2 metri, ca în junglă.

Iarbă de o palmă, abia se vede că nu e tunsă.

Hai să culegem merele, că se oprește lumea în drum și râde de mine cum stau cu merele neculese.

WTF?!?!?

Când eram mici, nu ne lăsa să călcăm pe iarbă. Hai că știți deja de ce …

Râde lumea ce curte urâtă am, cu iarba călcată toată și deranjată.

Fii atent, deci te duci tu, copil, la țară și trebuie să te joci doar pe niște cărări pe care le făcuse ca să ajungă de la o clădire la alta (casa mare, bucătăria de vară, bucătăria de iarnă, garaj, depozit, veceu).

Dap, veceu în curte, doar suntem români.

Și s-a chinuit toată viața să fie cea mai cea din tot satul, de parcă ar fi făcut parte din familia regală.

Și nu vede logica faptului că nu te ajută cu nimic să fii cel mai șmecher dintre țăranii care se cacă în curte.

E mai important pentru ea să-și hrănească ego-ul și să arate că totul e țiplă în curte decât să se concentreze pe sănătate.

Mă enervează când nu poți să-i ajuți pe oameni pentru că sunt căpoși și fuduli.

Mă enervează la culme.


Comments

14 răspunsuri

  1. Foarte bun articol! Foarte bine scris, m-a binedispus. Asa ar trebui sa vad si eu lucrurile in legatura cu maica-mea (84 ani), chestia e ca eu o iau personal, mi-e greu sa ma detasez. Multumesc pentru articol!

    1. Avatar Andrei Chira
      Andrei Chira

      Și lui tata îi e greu să se detașeze, e de înțeles, e mama lui. Dar cu forța nu poți să îi ajuți pe oameni.

  2. Da, măi, Andrei, așa-s mulți bătrâni/bunici. Dar o să-ți fie dor de fazele astea :) Crede-mă!
    Altfel, du-i un extras de cont, neapărat cu ștampila băncii pe el. Roagă-i să-ți pună o stampilă.

    1. Avatar Andrei Chira
      Andrei Chira

      Crezi că am scăpat până nu i-am anulat cardul și s-a văzut cu pensia în mână?
      S-o fi văzut cum ținea banii ăia în mână, nu-i număra, îi mângâia.

    2. Au trait alte vremuri, alta gandire… Probabil ca si noi vom fi la fel… pentru cei care vin dupa noi.

  3. La fel cu bunica mea. Ea internata si pe pat de 2 luni, nepotul de la oras trebuie sa fie pe acolo sa o ajute ca ea nu se poate ridica. Si era adevarat.
    Dar bunicul era sanatos si dupa o vreme, o iau la intrebari. De ce nu vine bunicu sa stea aici. Imi spui mie ca de dimineata n-ai mancat, ca ala nu te-o bagat in seama. Eu am copii mici, bunicu n-are nici unul si e bine, pe picioare.

    Intuiesti raspunsul? Bunicul trebuie sa aiba grija de casa, curte, vaca, porci. Eu, nepotul nu am greutati din astea. Ne tine orasul asa.
    Pai tot ce consuma ei de la porc si vaca se cumpara cu cativa banuti. Dar nici alea nu le poti vinde ca zice satul ca asta nu are nimic.

    Succes si asteapta-te sa fii la fel pentru copiii tai.

  4. Mno’ da-i pace. Eu nu stiu de ce bagati in seama toate astea.

    1. Avatar Andrei

      Pentru ca atunci cand ti se intampla ţie devine personal, iar daca te-ai detasa denproblemele astea nu ar mai fi viata ta.

  5. Spui ca „a fost mereu asa”,deci pentru tine si familia ta intra in NORMALITATE.
    1.Atunci de ce ai simtit nevoia sa faci ACUM o astfel de remarca?
    2.Ati cautat in vreu fel ,dealungul timpului,sa-i corijati acest fel de a fi,mai ales tinand cont de faptul ca eu cred ca erati constienti ca batranetea amlifica aceste comportamente?
    Daca ai fi studiat ceva despre psihologia omului batran,cred ca te-ai fi abtinut sa redactezi cele de mai sus.
    PS: Vezi ca in general unele trasturi de comportament,se mostenesc genetic de la bunica la nepoti de sex masculin! Nu zic dar spun!

  6. Ce ai scris in articol e tipic pentru majoritatea celor pe care ii cunosc si eu.
    „Sa nu te rada lumea” e mai important decat ” sa fiu eu bine si sanatos”. Nu e de plans nici de ras. Sunt mentalitati formate ce pot fi greu combatute.

    Si nu are legatura ca e batrana sau tanara persoana cum zicea cineva mai sus. E strict legat de ceea ce a invatat, de experienta sociala si de temerile ce s-au format in mediul in care si-a trait viata.

  7. Eu as zice ca e de plans.
    Eu si familia mea am fost afectati de conceptia cu „ce zice lumea” destul de tare. Indiferent ce faceam sa gasea cineva „din lume” care sa comenteze deciziile mele in mod negativ.
    Lupta asta cu toata lumea si faptul ca trebuie sa multumesti „lumea” poate fi frustranta la un moment dat.
    Daca am dat la facultate la Cluj au fost unii care au zis ca mai bine era la Bucuresti. Daca am ales profilul Electro „lumea” a zis ca poate era mai bine calculatoare. Daca mi-am cumparat masina, „lumea” a zis ca stric banii pe masini in loc sa imi iau casa. Daca mi-am cunoscut viitoarea nevasta in alta regiune a Romaniei „lumea” a zis ca ce: la noi nu sunt fete suficient de bune?
    OMG !!!
    Dupa ceva vreme am inteles si eu ca „lumea” nu va fi nicodata satisfacuta dar ce e mai important e ca nici nu trebuie sa imi pese. Dar a durat ceva.
    Problema e cu ei care au trait asa toata viata si efectiv nu pot altfel. Ei pot lua decizii sau pot avea actiuni daunatoare lor pe acelasi principiu.
    De exemplu, tatal meu la un moment dat nu a mai putut merge. In loc sa fie inconjurat de prieteni si vecini in momentele alea el s-a separat de toata lumea exact din cauza: „Vai, ce o sa zica oamenii cand o sa ma vada asa?”. Trista decizie bazata pe argumentul „lumii” si nici un argument „normal” nu a fost suficient de bun sa ii schimbe decizia.
    Deci pot sa zic ca articolul este unul foarte bun din perspectiva mea.

  8. Avatar Calin Ungureanu
    Calin Ungureanu

    Sunt atat de multi. Aproape toti romanii sunt asa. Intr-o masura mai mica sau mai mare. Cei care nu (mai) sunt asa datoreaza asta faptului ca au fost expusi foarte mult la tratamentul asta si s-au revoltat.
    Pe de-o parte, in lipsa unei educatii adevarate, civice sau rurale, din care sa inveti ca faci bine si frumos pentru ca e bine pentru tine, nu ca sa-l intreci pe vecin, a tras societatea rurala inainte. Pe de alta parte, ca mentalitate, i-a tras inapoi si a facut ca fii satului sa se indeparteze de preceptele astea, fizic, plecand la oras.
    Eu am renuntat sa mai merg in provincie (orasel), unde impart o casa cu o matusa care are impresia ca rade lumea de ea daca lasa numai iarba (gazon) in curte. Care nu darama un garaj darapanat sa nu creada lumea ca nu-l mai foloseste pentru masina (chiar nu-l mai foloseste). Care a mers sa ia inapoi mobila veche pe care o dadusem unui om nevoias, pentru ca se face de ras daca vad altii ce mobila veche a avut.
    Altfel, ea traieste in Bucuresti, la bloc.

  9. Avatar PulaCoi

    Asta-i casa pe care o vinzi?

    1. Avatar Andrei Chira
      Andrei Chira

      Da.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *