Cum îmi învăț copilul despre bani

creste iarbaNu sunt guru de parenting și nu pretind că ce o să vă explic în continuare e incontestabil corect. Habar n-am, fac niște chestii după ureche, dar o singură idee vreau să-i bag în cap Alexiei.

S-o luăm cu începutul.

De ceva timp îi dăm Alexiei bani pentru diverse sarcini pe care le face prin casă. Primește 1 leu pentru că o ajută pe Elena să pună masa, primește 2 lei pentru fiecare zi de grădiniță, 1 leu pentru că doarme liniștită, fără să se foiască și să pună 100 de întrebări + multe alte chestii.

Important aici nu sunt efectiv sarcinile pe care le face, unele nefiind sarcini ce presupun muncă (dormitul liniștit, de ex).

Importantă e explicația – de ce primește bani pentru asta?

Primește bani pentru că ne ajută.

Când te duci la grădiniță, mă ajuți să am timp ca să-mi fac treaba mea și să câștig bani. Când dormi liniștită, mă ajuți să mă relaxez ca să am energie să-mi fac treaba mea și să câștig bani.

Ideea principală este că dacă ajuți pe cineva, îi rezolvi o problemă = câștigi bani.

Asta înseamnă că nu trebuie neapărat să te duci la muncă, la serviciu, ca să câștigi bani. Nici măcar nu trebuie neapărat sa muncești, poți să gândești, să vii cu o idee care să ajute pe cineva sau să rezolve o problemă.

Pentru că așa se câștigă banii, chiar și ca angajat tu primești bani pentru că îl ajuți pe patron să facă niște sarcini pe care nu le poate face singur, pentru că nu are timp sau nu știe.

Tu îi rezolvi o problemă patronului, îl ajuți cu ceva, de aia câștigi bani.

Nu munca = bani ci rezolvatul unei probleme și ajutatul = bani.

Vreau ca Alexia să crească conștientă de chestia asta, să nu simtă nevoia să se ducă să se angajeze ca să câștige bani.

Nu am nimic împotriva angajatului, vreau doar să vadă imaginea de ansamblu, să nu plece cu ideea preconcepută că trebuie neapărat să se angajeze undeva.

Nu vreau să crească cu mentalitatea de angajat cu care am fost crescuți noi.

Dacă vrea să se angajeze undeva, e liberă să facă ce vrea, dar să știe că nu ăsta e singurul drum în viață, să fii angajat.

Când ajunge la vârsta potrivită, nu vreau să-și pună întrebarea – unde să mă angajez?

Vreau ca întrebarea pe care să și-o pună să fie – ce problemă pot să rezolv pentru niște oameni ca să mă plătească pentru asta?

PS: în următorul articol o să vă dau un exemplu foarte clar despre ce înseamnă mentalitatea de angajat cu care am fost crescuți și cum nici nu ne dăm seama de asta. Cineva o să se supere că o dau exemplu negativ dar s-ar putea ca asta să fie exact ce are nevoie. Sau nu și doar să nu mai vorbească cu mine niciodată. Vom vedea.

creste iarba


Comments

23 de răspunsuri

  1. Avatar Sorin Andronache
    Sorin Andronache

    Salutari si ganduri bune. Ce varsta are Alexia?

    1. Avatar Andrei Chira
      Andrei Chira

      5 ani in iunie.

    2. Avatar Sorin Andronache
      Sorin Andronache

      Multi si fericiti inainte. Sa va traiasca. Nu e prea devreme pentru ea sa o invatati treaba cu banii? Nu risca sa capete aceasta deprindere si sa inteleaga ca absolut tot ce face trebuie sa fie platit?
      La fel ca tine si eu sunt parinte, eu am doua minuni, un baiat si o fata. Nu crezi ca e mai indicat un sistem bazat pe credite si care sa nu implice banii? De exemplu, daca merge la biserica primeste 10 credite, daca strange jucariile primeste 10 credite, daca se spala pe dinti primeste 2 credite si tot asa, iar creditele sa le foloseasca pentru acces la calculator/tableta/televizor, etc.
      Pentru o ora de tableta are nevoie de 10 credite.

      Eu ii conditionez lui Mathias, 6 ani jumatate, accesul la cele doua ore de laptop de cititul unei povesti. In felul acesta sper sa deprinda placerea cititului si sa priceapa ca nu poate primi tot ce-si doreste, cand vrea si cum vrea.

    3. Avatar Andrei Chira
      Andrei Chira

      E o idee interesanta.

  2. Nu iti este teama ca peste ani sa treaca in extrema cealalta si sa astepte o recompensa pentru fiecare lucru facut?

    1. Avatar Andrei Chira
      Andrei Chira

      M-am gandit de multe ori si la asta, constientizez riscul asta. Am scris la inceput ca nu am pretentia ca stiu ce fac si ca asta ar fi cea mai buna metoda. Sper sa gasim solutii cu timpul.

  3. Avatar Catalin

    Din ce am citit eu pe colo pe colo, aceasta metoda nu este una buna. Pentru ca nu se stimuleaza creativitatea copilului si independenta, ci se stimuleaza dependenta de cineva sau ceva. Si va fi mereu cu capu’ plecat in fata banului sau a celui detine banul. Astfel nu va fi independenta si creativa, ci supusa regulilor si banului. Si vezi tu creativitatea asta in ziua de azi este un lucru esential. Oamenii creativi sunt orientati catre inventii si chestii inedite. Spre deosebire de restul populatie care este orientata mai mult spre copierea ideilor altora persoane. Cel putin asta cred eu.. in teorie, chiar daca uneori si eu fac astfel de greseli cu ai mei.

  4. Avatar Andrei Chira
    Andrei Chira

    Eu nu cred ca sa vrei sa fii platit pentru tot ce faci este ceva gresit. Mi-a luat peste 30 de ani ca sa trec peste rusinea de a cere bani pentru munca si timpul meu si vreau ca Alexia sa ajunga la concluzia asta mai devreme.
    Sa fie constienta de valoarea muncii si a timpului ei si sa isi respecte munca si timpul. Sa ceara bani.
    Evident, e ideala o cale de mijloc, nici sa fii fraierul tuturor, ca mine, sa faci o gramada de chestii moca si sa nu-ti respecte nimeni munca si timpul, dar nici sa nu te dai jos din pat fara 10.000 euro.
    Cam asta e ideea mea.

    1. Avatar raducu427
      raducu427

      „Eu nu cred ca sa vrei sa fii platit pentru tot ce faci este ceva gresit”
      E ceva profund gresit sa fii platit pentru tot ce faci. Facem atatea lucruri pentru care nu suntem platiti si nu cerem sa fim. Poate cele mai importante . Ti-a luat peste 30 de ani ca sa treci peste rusinea de a cere bani pentru munca si timpul tau pentru ca ai fost un om normal „sanatos”, echilibrat din punct de vedere emotional, ai avut emotiile care trebuie in contextul corespunzator, ai fost „uman” nu ai fost fraier deloc. Nu e normal ce se intampla acum cand nu facem altceva decat sa ne inchiriem timpul (o zi intreaga) pentru niste bani. Las-o pe Alexia in pace.

  5. Avatar raducu427
    raducu427

    Da, din cate am vazut se intampla ceva ciudat cu sistemul motivational cand exista o conditionare de genul: daca … primesti x. Desi in teorie (simplista) intuitia ta pare ca duce pe un drum bun, in realitate nu iese bine. Ce cred eu, e un sistem foarte complex care a evoluat de-a lungul a milioane de ani intr-un anumit context si noi ne jucam cu un singur parametru (x bani) care nu a insemnat nimic pana foarte recent in istoria speciei. Eu zic sa te opresti, ii faci rau.

    1. Avatar Andrei Chira
      Andrei Chira

      Defineste „rau”.

    2. Avatar raducu427
      raducu427

      Unde dai si unde crapa. Ce vrei tu sa faci si ce iese. Te joci cu mintea unui copil. Din conditionari si recompense „gresite” au iesit copii busiti emotional. Banii nu trebuie sa existe in relatia dintre parinti si copii. Ai auzit de „market mentality vs kinship mentality” de exemplu. Ce sa inteleaga un copil mai tarziu cand se amesteca lucrurile acolo unde nu trebuie? Asa definesc ” rau”

  6. Avatar Comentator anonim
    Comentator anonim

    Aplici si o metoda prin care o oinvesti sa-si gestioneze banii?

    1. Avatar Andrei Chira
      Andrei Chira

      Nu prea. Sunt banii ei, castigati de ea deci poate sa-i cheltuie cum vrea. Si ii cheltuie in general pe jucarii. Ii gestioneaza singura, in sensul ca daca vrea sa-si ia o papusa de 40 lei, ii strange si ne pune sa-i numaram in fiecare zi ca sa stie cati are si de cate zile mai are nevoie ca sa ajunga la 40 si sa-si ia papusa respectiva. Cam asa decurge treaba.

    2. Avatar Comentator anonim
      Comentator anonim

      In momentul asta, lucrurile nu prea s-au schimbat in scoala, tot un singur scop iti dicteaza profesorii. De a te angaja la firme pe domenii care cred ei ca se cauta. Alexia trebuie sa filtreze informatiile ce urmeaza sa le primeasca in scoala, asta daca isi doreste sa nu se angajeze, ceea ce si cred pentru ca esti un model pentru ea si inpiratie pentru noi ;))

  7. Sunteti o persoana deosebita si cu talent in ceea ce faceti. In schimb, in privinta fetitei cred ca procedati gresit.

    Conditionarea efort – bani este foarte nociva. Ca sa nu devina fetita prea altruista e suficient sa-i dati niste sfaturi din cand in cand.

    Nici macar nu e bine ca la varsta asta sa aiba bani cu care sa faca ce vrea. De exemplu, nu are cunostintele si nici discernamantul pentru a se feri de riscul de a face diabet.

    Pe urma, in familie facem eforturi din iubire si devotament, nu pentru a primi recompense.

    Riscati sa o rasfatati la un nivel pe care candva sa nu-l mai puteti controla. Va tinde sa va puna conditii si sa va santajeze pana cand vi se va subrezi autoritatea.

    Sper ca nu v-am suparat prea tare! Va respect!

    1. Avatar Andrei Chira
      Andrei Chira

      Multumesc. In niciun caz nu ma supar, chiar sunt curios de parerile altor oameni, Alexia e deja cam alintata.

    2. Nu ma bag in chestia cu parentingul pentru ca nu sunt in postura asta, dar diabetul… chiar nu-l inteleg.
      Exista un pancreas care produce insulina mai multa daca un copil mananca dulce. Mai degraba va avea probleme cu dantura… in viitor.

    3. Avatar Andrei Chira
      Andrei Chira

      Cu banii isi cumpara papusi, nu stiu cum a ajuns discutia la diabet. :)

    4. Daca pancreasul ne-ar putea apara de diabet, atunci ar avea diabet doar persoanele care nu au pancreas. (Aia sunt morti.)

      Pancreasul regleaza glicemia cat poate. Cine isi obliga pancreasul sa secrete des foarte multa insulina, va obtine ceea ce se cheama rezistenta la insulina. (Adica insulina nu isi mai face efectul de scadere a glicemiei.) Pancreasul este stimulat sa produca si mai multa insulina si se instaleaza un cerc vicios. Deci ceea ce rezulta sunt ori rezistenta la insulina si diabetul, ori imbolnavirea pancreasului, ori ambele.

      In plus, rezistenta la insulina este una dintre cauzele hipertensiunii, o alta boala influentata de stilul de viata.

      Nu am considerat ca fetita isi cumpara multe dulciuri; doar am constatat ca are libertatea sa o faca.

  8. Avatar Sorin Andronache
    Sorin Andronache

    Buna regasire. Eu mi-am facut o strategie simpla, sper ca nu si simplista, in ceea ce priveste educatia copiilor. Cred ca educatia este singura noastra sansa, atat ca indivizi cat si ca natie.
    Intai de toate incer sa nu proiectez asupra copiilor propriile esecuri si nerealizari. Adica, daca eu nu am invatat nici o limba straina, nu voi incerca sa-i fortez sa invete ei cinci. Imi doresc sa invete una si voi fi multumit.
    Apoi nu-mi voi teroriza copiii sa fie cei mai buni la invatatura, cei mai buni din clasa, cei mai buni din scoala, etc.
    Stim cu totii ca exista IQ si EQ.
    Cu IQ-ul te nasti, e coeficientul de inteligenta pe care il ai pe tot parcursul vietii. Iti poti educa nestiinta si s-o transformi in cunostinte, deci poti deveni destept/cunoscator, dar mai inteligent nu poti deveni.
    Ce incerc eu sa fac este sa le dezvolt copiilor inteligenta emotionala, EQ-ul.
    Inteligenta emotionala se bazeaza pe anumite aptitudini potentiale innascute: sensibilitate emotionala, memorie emotionala, capacitatea de procesare emotionala si capacitatea de invatare emotionala. Aceste caracteristici innascute pot fi dezvoltate si cultivate de-a lungul vietii sau, din contra, pot fi degradate, acest lucru depinzand foarte mult de modul in care suntem crescuti si educati in copilarie si adolescenta.

    Exista prin urmare o distinctie intre inteligenta emotionala ca potential innascut si inteligenta emotionala ca potential dezvoltat de-a lungul vietii. In literatura de specialitate prima este denumita EI (Emotional Intelligence), iar cea de-a doua EQ (Emotional Quotient).

    Eu incerc sa le ofer experiente copiilor, pentru a-i ajuta sa-si dezvolte inteligenta emotionala.

    1. Avatar Andrei Chira
      Andrei Chira

      E dificil sa nu proiectezi asupra copiilor propriile tale frustrari, aici mai am de lucrat.

  9. Vei ajunge in momentul cand va trebui sa-i zici sa sune la salvare si ea va zice: „te costa 5 lei” , pana cauti portofelul va trebui chemat legistul.
    Conditionarea financiara „in familie” cred ca e total gresita mai ales la o varsta asa frageda.
    Trebuie sa invete sa ajute la muncile din casa pro bono :)) mai tarziu educatia financiara.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *