Descriere
Cartea e o autobiografie a unui om de rând, un fel de “Ion” modern, ancorat în realitatea actuală, post-decembristă. Copil al anilor ’90, născut și crescut cu sărăcia și lipsurile comunismului, descoperă, odată cu accesul la informație și libera circulație de după Revoluție, o întreagă lume dincolo de cutiuța în care a stat ascuns. Iar asta îl face să-și chestioneze întreaga identitate în contextul social.
Nu vrea pământ, ca Ion al Glanetașului, dar are aceeași aspirație obsesivă de a urca pe o treaptă socială superioară. Cartea urmărește procesul acestei ascensiuni, proces ce presupune o serie de lupte interioare. Andrei vrea să distrugă cutiuța, se răscoală împotriva mediului înconjurător și a convențiilor acestuia, la fel cum un organism sănătos respinge o infecție virală. Infecție care a fost mereu acolo, dar abia acum a fost detectată, odată cu inocularea unui vaccin (informația nouă).
Autorul respinge definițiile standard ale bulei cu privire la bogăție și succes, încercând să și le reclădească într-un mod personalizat. Își respinge până și propria identitate, lucrurile care îl fac să fie cine este, nu dintr-un impuls autodistructiv, ci cu scop de remodelare, de reconstrucție a sinelui într-o versiune îmbunătățită, eliberată de masca unidimensională indusă de răni emoționale și traume.
Asistăm la o luptă internă între respingere și acceptare de sine, o căutare febrilă a unor răspunsuri și a unui echilibru. Obsedat de control, caută explicații și justificări logice prin care să-și demonstreze că are dreptate să apuce calea pe care o consideră corectă. E absolut sigur că are dreptate în această rebeliune și crede cu tărie că asta îl va duce la succes, la ascensiunea la care visează, și pe care, la final de carte, consideră că o atinge.
Privit din exterior, acest succes al unui om de rând poate părea infim, treapta socială superioară pe care ajunge personajul poate fi percepută ca minusculă, aproape invizibilă față de cea de pe care a plecat.
Dar pentru Andrei e un succes răsunător, e ca și cum s-ar fi salvat singur de la înec, fără să fi știut să înoate. Satisfacția e imensă, dar bucuria e cumva interiorizată, de parcă n-ar ști să se bucure, de parcă i-ar fi teamă să se bucure. Rămâne doar satisfacția internă că a avut dreptate, calea a fost într-adevăr una corectă. Poate nu e singura cale, poate nici cea mai bună, dar e calea care a funcționat pentru el. Invizibil sau nu din exterior, succesul contează în interior. Competiția nu e cu alții sau cu succesul lor, ci una internă, cu barierele, filtrele mentale, fricile, măștile, identitățile, toate piedicile pe care le are sau pe care și le pune singur.
Cartea e despre evoluție, emancipare, dezvoltare extrem de personală.
Nu este o carte despre cum să faci 11 milioane de euro din 10 milioane, e o carte despre cum e să ai 0 lei și să vrei să faci din rahat bici, fără să știi ce faci, fără nicio pregătire de business, fără niciun istoric de succese în domeniu, fără niciun model inspirațional în imediata apropiere. Doar cu ambiție, muncă și responsabilitate.
E o carte despre luptă, despre zbucium și zvârcoleală, despre eliberarea din constrângerile contextului social, a mediului toxic. Nu se înscrie în linia tipică domeniului de dezvoltare personală, vrea să fie mai mult de atât.
Cartea ar putea fi interpretată și ca un manifest revoluționar împotriva sistemului trucat care menține individul sărac, blocat, neputincios, manipulat, consumator, sursă de venituri pentru corporații. În acest context, cuvântul „sărac” din titlu e interschimbabil, ar putea fi nu vreau să mai fiu blocat, nu vreau să mai fiu neputincios, nu vreau să mai fiu manipulat. E un strigăt de luptă născut din frustrare. Autorul respinge zarurile măsluite cu care este invitat de sistem să-și joace viața, în încercarea a se elibera.
Aș îndrăzni să spun că e o carte cu puternic caracter social, dincolo de dezvoltarea personală a individului.
Marius Cătălin Răducan –
Cartea diverge în câteva puncte esențiale de la canonul literaturii de dezvoltare personală încât aș putea spune că nici nu e o carte de acest gen.
Titlul conține cuvinte negative, ce nu se înscriu în tiparul genului. Dezvoltarea personală are deja o industrie matură în spate, precum și un anumit cod al exprimării. Mai mult, modul în care suntem interpelați ca subiecți de către aparatul ideologic ce stă la baza acestei construcții presupune niște indivizi complet izolați de tot ceea ce ar putea însemna un spațiu colectiv sau un context social ca sursă a unui eșec personal. Nu e de mirare că toate acele instrucțiuni, “realizează-ți la maxim potențialul”, “devino cineva mai bun”, automat declanșează sentimente de vină, nesiguranță și anxietate. Niciodată nu sunt pomenite cauze sistemice, sau cum, de exemplu, faptul că, odată cu diminuarea mobilității sociale, șansele de a prinde un ascensor social scad. Nu, totul cade în cârca individului, el este singurul vinovat că nu poate exersa acea gândire magică în care totul este posibil numai dacă ai atitudinea care trebuie.
Ori acest grad de toxicitate lipsește cu desăvârșire în cartea ta. Dacă nu e o carte de dezvoltare personală, atunci ce este? E altceva, mult mai interesant.
Gabriel Ursan (proprietar verificat) –
Este o carte de dezvoltare personală, cu adevărat foarte personală.
Îmi place mult tonul cărții, felul cum este scrisă. Simplu, la obiect, cu exemple reale, cu trăiri bine zugrăvite. Din fiecare capitol am reținut cel puțin o idee de bun simț.
Uneori citești și îți zici: ”Mamă, frate, asta am simțit și eu!” sau ”Să mor eu de n-am vrut să zic și eu asta, dar uite că el a exprimat-o și mai bine”.
Recomand cartea ”Nu vreau să mai fiu sărac” de Andrei Chira. Este o poveste despre viață reală, nu presărată cu sfaturi, ci presărată cu informații structurate astfel încât să-ți extragi tu propriile sfaturi și concluzii.
Cumpără cartea și te asigur că vei avea parte de o lectură care îți poate schimba viața în bine, mai ales dacă te afli pe la începutul acesteia (depinde pentru fiecare ce înseamnă asta) și te confrunți cu tot felul de întrebări și provocări.
Andreea (proprietar verificat) –
Review-ul meu e subiectiv. Am luat parte la multe evenimente din aceasta carte, însă multe dintre ele le-am aflat acum, citind. Însă îmi amintesc foarte clar momentul când eu și Andrei ne ziceam ca nu vrem sa mai fim săraci. Și de atunci, n-am mai fost. Am avut ca motivație experienta Crăciunului cu portocale pe post de cadou, o pereche de adidași pe an și multe zile cu întrebări precum „oare noi când o sa avem de toate?”. Este o carte foarte personala intradevar, dar știu ca suntem multi cei care am trăit similar.
Dacă simți ca poți mai mult însă nu știi ce sa faci, cartea asta e pentru tine!
Daniela (proprietar verificat) –
Prima dată nu știi ce nu știi, apoi descoperi ce nu știi, înveți ceea ce nu știai până atunci și începi să aplici, descoperind lucruri noi despre care nu știi nimic. Și tot așa…
Așa a făcut și Andrei în câțiva ani de zile și a sumarizat totul în această carte despre dezvoltarea lui ca om, ca antreprenor, ca soț, ca tată…
Consider această carte o dovadă clară că se poate ieși din „bulă”, iar în afara ei se poate respira un aer curat, lipsit de „spori” toxici. Trebuie doar să îți propui să ieși din ea și neapărat să acționezi în această direcție!