Tusa Carmen e sotia lui unchiu’ Nelu, unchi Nelu care e fratele lu’ mama.
Tusa Carmen e in Franta, lucreaza ca menajera la un hotel.
E plecata doar de 2 luni jumate, a imprumutat bani de la diverse rude, fiecare cu cat a putut s-o ajute ca sa poata pleca.
Toata lumea era foarte fericita ca a reusit sa prinda ceva bun, platit ok, pentru ca, de cand cu criza, situatia nu e prea roz si de munca se gaseste greu, platita prost si cu intreruperi.
Asadar, toata familia spera sa reuseasca sa stea cat mai mult si sa stranga ceva bani ca sa iasa din situatia asta grea.
Alaltaieri, mama lu’ tusa Carmen se simtea rau asa ca tata si cu unchiu’ Nelu au dus-o la spital.
I-au facut aia ce i-au facut, era ok, o tinem pana dimineata sub observatie.
Pe la 2 noaptea l-au sunat pe unchiu’ Nelu ca a murit.
De ce, dom’ doctor? Nu stiu, atatea zile a avut!
Acum tusa Carmen trebuie sa se intoarca de urgenta din Franta ca sa-si inmormanteze mama.
Seful de-acolo i-a zis: ok, du-te, dar din pacate nu te obosi sa te mai intorci, incheiem contractul.
Si tu o sa te imbolnavesti (cel putin o data).
Si intr-o zi o sa mori.
Poti fi sigur ca lucrurile astea o sa se intample.
Poate sunt eu mai prost dar tare as prefera sa am bani atunci cand o sa se intample.
Asta sunt eu. Poate nu vad eu Adevarul. Poate sunt eu un om rau care vrea numai bani.
Oi fi.
Dar articolul asta nu e despre mine, e despre voi.
Voi cei care imi tot lasati comentarii la articole si imi spuneti ca saracii sunt fericiti si bogatii nefericiti.
Ei, ia explicati-mi voi acuma cum sta treaba.
Ia, hai lasati-mi voi comentarii si spuneti-mi ce bine e sa fii sarac.
Lasă un răspuns