Aventuri în țara nimănui

Ajung acasă și văd locul de parcare ocupat.

Un cetățean a parcat pe 2 locuri, următorul cetățean pe locul meu și încă un loc, la ambele mașini dacă le dădeai drumul din avion, tot aterizau mai drepte.

Plusează un alt cetățean cu mașina direct în stradă, stradă care nu e suficient de largă, dacă ai mașini parcate și în stânga și în dreapta, plus ăla pe stradă în dreptul tău, nu ai cum să ieși din parcare, poate doar la milimetru, din 10 mișcări.

Hai c-o las și eu pe stradă aici, în dreptul parcării. M-am așezat pe bordură și am așteptat. Vine primul cetățean. Face 10 de mișcări ca să scoată mașina. Îi fac semn să dea geamul jos și-l întreb – no, așe-i că-i nasol tare când oamenii își lasă mașina parcată aiurea?

– Da, dom’le, e nesimțire.

– Bun, dar tu când ai parcat strâmb, peste linie, luând din locul următor și forțând pe celălalt să ocupe și el încă un loc de parcare?

– Eu nu, eu doar nu mă pricep să fac parcări, dar asta e nesimțire ce faci tu.

– Aha, deci pentru mizeriile tale ai scuze, doar alții sunt nesimțiți. Tu nu. Doar alții. Bravo.

Vine cetățeanul nr. 2. Ăsta nu mai poate să iasă de mașina mea. Stau pe bordură și râd. Mă întreabă dacă eu l-am blocat.

Mă duc la el și-i zic – sunteți pe locul meu de parcare, am plăcuță cu parcare privată, nu ați lăsat niciun nr. în parbriz, stau aici pe bordură de 10 minute și vă aștept, vi se pare normal?

– Ei, aveam și eu niște bagaje, doar 2 minute am stat, ce-i mare lucru?

– Ok, păi mă duc și eu sus, am auzit că a apărut ceva serial nou pe Netflix, doar 2 minute stau și mă uit la un film. Așteptați-mă că revin, sigur nu vă grăbiți nicăieri, așa-i?

Mă întorc și dau să intru în scară.

Schimbă imediat tonul – îmi pare rău că am parcat pe locul dvs., n-o să mai parchez, îmi pare rău.

– Vezi? Atunci când sunt minutele tale în joc parcă e altceva, nu mai e așa frumos ca atunci când irosești minutele altuia. Că sunt 2, că sunt 10, acum când sunt ale tale, te afectează, nu?

Vine cetățeanul nr. 3, ăla de lăsase mașina în stradă.

Îi zic frumos – vă rog să nu mai lăsați mașina în stradă, în dreptul locurilor de parcare, pentru că dacă sunt mașini și în dreapta mea, și în stânga mea, plus a dvs. în față, nu mai pot să ies din parcare.

– Păi a parcat cineva unde parcam eu și nu pot parca acolo.

– Ok, dar asta e problema dvs. De ce mi-o pasați mie? Ce vină am eu că cineva a parcat unde parcați dvs de obicei? Dacă e locul dvs. acolo, puneți-vă plăcuță ca să știe lumea că e locul dvs. și blocați-i pe ăia care parchează pe locul dvs. Parcați în dreptul lui ca să-l blocați, nu mă blocați pe mine, care sunt 10 metri mai departe de locul ăla. Ce vină am eu de mă blocați pe mine?

– Dar eu ce vină am că mi-a luat locul?

– Ce treabă am eu, dom’le, cu locul dvs.? Înțelegeți că nu e logic ce se întâmplă aici? Dacă vine cineva pe stradă și vă dă o palmă, ce faceți, veniți la mine și-mi trageți și mie o palmă? Și eu să mă duc la următorul om pe care-l văd, să-i dau și lui una? Ce logică e asta? Nu e vina dvs. că v-a ocupat cineva locul, dar e responsabilitatea dvs. să rezolvați, nu să-mi pasați mie problema.

S-a suit în mașină și a dus-o pe un loc liber mai departe. A doua zi era din nou parcat în stradă, dar nu în dreptul meu, că de-acuma știe că eu sunt om rău.

Dincolo de asta, jumătate din parcări sunt goale, dar strada e plină de mașini parcate și pe o parte și pe alta. Abia ai loc să treci printre ele, nu cred că are loc să treacă mașina de pompieri, dacă va fi cazul vreodată.

Am făcut sesizare la Poliția Locală, pentru că sunt unii care parchează complet idiot, pe colțuri, nu ai vizibilitate deloc. Mi-au răspuns că nu există cadru legal pentru a-i amenda, că nu sunt semne de circulație cu oprirea interzisă, deci oamenii nu încalcă nicio lege.

Bun, facem sesizare la Primărie ca să creeze cadru legal, să pună semne. Primesc răspuns după vreo 2-3 luni că nu este oportună interzicerea staționării pe strada respectivă. Ce naiba înseamnă că nu e oportun, nu știu.

Îmi zice cineva de pe grupul de FB al cartierului că ar fi proprietatea privată a dezvoltatorului, de aia nu poate să facă nimic Primăria. Mă duc la biroul dezvoltatorului și îmi zice un om de acolo că ei nu au ce face, că nu au niciun drept să amendeze oamenii care lasă mașinile aiurea pe stradă.

– Ok, deci eu dacă n-aș avea de lucru, mi-aș cumpăra vreo 20 de rable și le-aș putea împrăștia prin cartier, blocând toată circulația și nu mi-ar putea face nimeni nimic?

Liniște.

Deci aici suntem. Țara nimănui.