Mă numesc Andrei Chira, m-am născut în 1979 în Bacău și din 2019 locuiesc în Oradea cu soția, fiica și pisica.
Am făcut liceul Gheorghe Vrânceanu, secția Matematică-Fizică, apoi am urmat Contabilitate și Informatică de Gestiune la Universitatea din Bacău.
În timpul liceului descărcam camioane cu materiale de construcții împreună cu prietenul meu Radu pentru bani de suc.
În timpul facultății (anul 1) am lucrat ca ajutor de revizor contabil, adică făceam inventare la Alimentara. Visam și noaptea că număram pachete de biscuiți, eugenii și alte minuni.
Începând din anul 3 (2001) am lucrat ca administrator de rețea la un videochat. Am avut acces la internet de mare viteză într-o perioadă în care nu avea multă lume internet, iar cei care aveau stăteau pe dial-up. Am învățat multe acolo, și software, și hardware, și online, și cum să gestionezi 100 de fete care te freacă la cap cu tot felul de prostii (cineva mi-a furat monitorul, nu mai sunt pozele mele în el).
După terminarea facultății am plecat în Italia la muncă, la fel ca majoritatea tinerilor din generația mea. A fost perioada care m-a marcat cel mai mult și care m-a maturizat.
Am muncit pe șantier, săpat șanturi, cărat saci cu ciment; am dormit într-un garaj recondiționat. Mă spălam la lighean, umblam murdar și obosit, eram înjurat de oameni în autobuz pentru că „le furam locurile de muncă”.
Am fost săltat de câteva ori de carabinieri, pozat, amprentat și tratat ca un câine.
Până într-o zi când am zis: gata! nu vreau să mai fiu sărac!
Întors în România în 2004, dupa 8 luni, am fost ca născut a 2-a oară. Mai puternic, mai încrezător în forțele proprii, concentrat mai mult pe acțiune.
M-am angajat la Loți Computers, o firmă locală de IT, ca vânzator.
Dupa 8 luni am plecat la Cybernet, o firmă mai mare, cea mai mare din Bacău la momentul respectiv. După aproape 2 ani am fost promovat de jos de la vânzari la etaj, la corporate. Mă ocupam de relațiile cu furnizorii externi, importuri, vamă, mergeam la licitații, etc…
În august 2007 mi-am deschis propria firmă și am lansat un magazin online de calculatoare și accesorii – hiperstore.ro
Șeful meu voia să se concentreze pe B2B, așa că mi-a venit ideea să fac un magazin online prin care să vând către B2C, acționând ca un fel de reseller al companiei pentru care lucram.
Ideea era simplă, știam toți furnizorii din România, aveam acces la niște prețuri bune, nu aveam nevoie de stocuri, comerțul online IT era în dezvoltare.
Am plecat la drum cu 2000 de lei strânși de mine și 500 de euro de la soacră-mea.
Eu m-am ocupat de partea tehnică și de furnizori, în timp ce soția mea s-a ocupat de procesarea comenzilor, facturarea și expedierea. Am terminat anul cu o cifră de afaceri de 14.000 de euro și profit 87 de euro.
Știam că nu putem continua așa și era timpul să schimbăm ceva.
Nu puteam să concurez cu magazinele mari de IT, eMag-ul și restul, și nici nu aveam nicio diferențiere – toți vindeam aceleași lucruri și deja începuse războiul prețurilor, așa că am început să mă gândesc la ce mi-ar place să fac și să transform pasiunea într-o afacere.
În martie 2008 am lansat Le Createur – un magazine online pe care vindeam tricouri imprimate și pe care am vrut să-l transform într-un brand românesc de streetwear.
Am fost foarte pasionat de treaba asta și am făcut niște lucruri la un alt nivel față de ce se făcea în România la momentul ăla pe partea de magazine online – poze reale pe oameni, stocuri în timp real, notificări automate către clienți cu modificarea statusului comenzii, livrări rapide (next day în țară, 3 ore în București), retururi rapide, etc. În zilele noastre, toate astea sunt normale, dar în 2008 erau SF-uri.
Din păcate, pasiunea m-a orbit și nu mi-am dat seama că mergea mai rău decât magazinul cu componente IT.
În septembrie 2009 am renunțat de tot la magazinul online de IT și am transformat hiperstore.ro într-un catalog unde să găsești într-un singur loc cele mai bune magazine online din România. Pe parcurs am început să scriem conținut pe site, recomandări și idei de shopping de la magazinele respective. Am început să avem trafic pe articole, am intrat în afiliere, au început să ne intre bani și din marketing afiliat.
Ăsta a fost primul meu proiect făcut cu WordPress.
Descoperisem WordPress de ceva timp (prin 2008 cred) și eram fascinat de cât de ușor se pot face tot felul de site-uri, cât de ușor se pot lansa diverse proiecte online cu WordPress.
Fiind fascinat de WordPress și de ușurința cu care se puteau face site-uri, am început să fac site-uri de prezentare pentru diverse firme locale – restaurante, pensiuni, dentiști, etc.
Momentul de cotitură a venit în 2010.
După trei ani de antreprenoriat, eram epuizat. Din moment ce nu renunțasem la slujba mea de zi cu zi, lucram cel puțin 8 ore la birou, ajungeam acasă, mâncam repede ceva și începeam să lucrez pentru afacerea mea.
Nu puteam dormi, iar când dormeam, visam că muncesc. Creierul meu pur și simplu nu se oprea. Visam că trimit e-mailuri, fac rapoarte, construiesc site-uri web și așa mai departe…
În timpul zilei nici nu îmi aminteam dacă am făcut o anumită sarcină sau doar am visat că am făcut-o, așa că trebuia să verific totul de două-trei ori pentru a fi sigur.
Dar în 2010 avea să se nască fiică-mea și am luat o decizie care s-a dovedit a fi cea mai bună decizie pe care am luat-o în toată viața mea. Mi-am luat concediu de paternitate.
Soția mea era șomeră în acel moment, așa că nu și-a putut lua concediu de maternitate. Am decis să stau eu acasă pe 85% din salariu, cât era indemnizația de creștere copil. Eram amândoi acasă, aveam mai mult timp, ziua tocmai îmi crescuse cu 8 ore.
Am decis ca la sfârșitul celor 2 ani de concediu să găsesc un model de afaceri care să genereze un flux de bani decent, astfel încât să nu fiu nevoit să mă întorc la a fi angajat.
Cu mai mult timp disponibil, am început să dorm și să mă odihnesc mai bine. Gândeam mai bine, vedeam mai clar lucrurile, și într-un final mi-a venit ideea.
În februarie 2012 am lansat Simplenet – inițial era gândit ca o soluție simplă, rapidă și ieftină pentru orice firmă de a avea un site de prezentare. Aveam niște template-uri de site făcute cu WordPress și vindeam site-ul gata făcut într-un singur pachet cu tot cu nume de domeniu și găzduire.
În mai 2012 am rebranduit hiperstore.ro ca să se potrivească mai bine cu direcția în care mergea site-ul, nu mai era doar un catalog de magazine online, era mai mult o revistă online de modă, un fel de cool hunter, o sursă de inspirație pentru ținute.
Am ales numele Mujo, un cuvânt din limba japoneză care exprimă ideea de nepermanență – totul se schimbă în orice moment, nimic nu rămâne la fel. Împreună cu soția scriam constant, câte un articol pe zi de luni până vineri, și veneau bani destul de ok din afiliere.
Ca să vă faceți o idee, eu la firma de IT aveam salariu de 1470 lei când am plecat în concediu creștere copil, iar mujo.ro făcea aproape 4000 lei lunar din afiliere.
Mujo nu a fost niciodată un succes uriaș, dar am avut niște creșteri de trafic care m-au determinat să învăț cum poate fi optimizat un site WordPress pentru a consuma mai puține resurse de server și a susține mai mult trafic pe aceeași găzduire, menținând costurile scăzute.
Am încercat să obțin cât mai multă performanță din găzduirea shared, apoi am trecut la un VPS-uri în cloud, am început să învăț Nginx și să fac setup-uri de server specializate pentru WordPress.
Între timp, am ajutat mai mulți oameni să lanseze diverse proiecte pe WordPress, am optimizat site-uri pentru diverși publisheri (bloguri, ziare) care aveam nevoie să susțină trafic mare și să mențină costuri relativ mici cu găzduirea.
În 2013 am închis Le Createur, iar pe Mujo l-am lăsat în grija soției pentru a mă putea concentra exclusiv pe Simplenet.
La un moment dat, un client mi-a zis că noi de fapt vindem hosting, dar sub o altă formă. Am stat și m-am gândit și am zis, hmm, mda, cred că da. Deci hai să vindem hosting pe față.
Am poziționat Simplenet ca un hosting specializat pe WordPress, am adăugat pachete noi, am separat serviciile, am creat din ce în ce mai puține site-uri și m-am concentrat doar pe a oferi o soluție de hosting de calitate pentru WordPress.
În 2013 am deschis și blogul personal și am început să scriu din când în când chestii personale, idei și ce îmi mai trecea prin cap.
În 2019 am început să scriu o carte, pe care am publicat-o în format electronic la sfârșitul lui 2020 și în format tipărit în 2021.
Se numește „Nu vreau să mai fiu sărac” și e în principiu cam ce ați citit aici pe pagina asta „Despre mine”, dar mult mai în detaliu. E experiența mea de viață, în esență.
În 2022, am închis proiectul Mujo. Afilierea a scăzut masiv și e mai eficient să se ocupe și soția de Simplenet, să mă ajute cu unele chestii administrative, conținut și SEO, ca să mă mai eliberez eu și să mă ocup mai intens de partea tehnică și de suport.
În 2024 am decis să ne concentrăm mai puternic pe clienții externi. Aveam site în engleză din 2018, dar era cam lăsat în paragină. L-am revitalizat, am creat noi pachete și servicii pentru piața externă și încercăm să vedem cum merge.
Aici suntem.