Ce vrea să spună autorul?

M-a tot întrebat lumea ce-i cu cartea, despre ce e, pentru cine e, cui se adresează, ce vreau să obțin cu ea și alte întrebări. Adevărul e că nu știu nici eu încă ce e sau ce ar putea fi. Știu ce aș vrea să fie, dar s-ar putea să existe o distanță lungă între ce cred eu și ce crede lumea.

M-am gândit să scriu textul ăsta despre ce cred eu că e, în primul rând ca să-mi scot din cap ideile astea, dar și cu gândul că poate ajută oamenii să înțeleagă mai bine ce am vrut să exprim prin cartea asta.

Mesajul începe încă de pe copertă, de la titlu și de la design. Alegerea e conștientă și intenționată, faptul că nu sunt folosite litere mari acolo “unde trebuie” e un mesaj în sine, un refuz de conformare la o convenție socială, un strigăt rebel care nu ține cont de permisiuni și de judecăți.

Cartea e o autobiografie a unui om de rând, un fel de “Ion” modern, ancorat în realitatea actuală, post-decembristă. Copil al anilor ’90, născut și crescut cu sărăcia și lipsurile comunismului, descoperă, odată cu accesul la informație și libera circulație de după Revoluție, o întreagă lume dincolo de cutiuța în care a stat ascuns. Iar asta îl face să-și chestioneze întreaga identitate în contextul social.

Nu vrea pământ, ca Ion al Glanetașului, dar are aceeași aspirație obsesivă de a urca pe o treaptă socială superioară. Cartea urmărește procesul acestei ascensiuni, proces ce presupune o serie de lupte interioare. Andrei vrea să distrugă cutiuța, se răscoală împotriva mediului înconjurător și a convențiilor acestuia, la fel cum un organism sănătos respinge o infecție virală. Infecție care a fost mereu acolo, dar abia acum a fost detectată, odată cu inocularea unui vaccin (informația nouă).

Autorul respinge definițiile standard ale bulei cu privire la bogăție și succes, încercând să și le reclădească într-un mod personalizat. Își respinge până și propria identitate, lucrurile care îl fac să fie cine este, nu dintr-un impuls autodistructiv, ci cu scop de remodelare, de reconstrucție a sinelui într-o versiune îmbunătățită, eliberată de masca unidimensională indusă de răni emoționale și traume.

Asistăm la o luptă internă între respingere și acceptare de sine, o căutare febrilă a unor răspunsuri și a unui echilibru. Obsedat de control, caută explicații și justificări logice prin care să-și demonstreze că are dreptate să apuce calea pe care o consideră corectă. E absolut sigur că are dreptate în această rebeliune și crede cu tărie că asta îl va duce la succes, la ascensiunea la care visează, și pe care, la final de carte, consideră că o atinge.

Privit din exterior, acest succes al unui om de rând poate părea infim, treapta socială superioară pe care ajunge personajul poate fi percepută ca minusculă, aproape invizibilă față de cea de pe care a plecat.

Dar pentru Andrei e un succes răsunător, e ca și cum s-ar fi salvat singur de la înec, fără să fi știut să înoate. Satisfacția e imensă, dar bucuria e cumva interiorizată, de parcă n-ar ști să se bucure, de parcă i-ar fi teamă să se bucure. Rămâne doar satisfacția internă că a avut dreptate, calea a fost într-adevăr una corectă. Poate nu e singura cale, poate nici cea mai bună, dar e calea care a funcționat pentru el. Invizibil sau nu din exterior, succesul contează în interior. Competiția nu e cu alții sau cu succesul lor, ci una internă, cu barierele, filtrele mentale, fricile, măștile, identitățile, toate piedicile pe care le are sau pe care și le pune singur.

Cartea e despre evoluție, emancipare, dezvoltare extrem de personală.

Nu este o carte despre cum să faci 11 milioane de euro din 10 milioane, e o carte despre cum e să ai 0 lei și să vrei să faci din rahat bici, fără să știi ce faci, fără nicio pregătire de business, fără niciun istoric de succese în domeniu, fără niciun model inspirațional în imediata apropiere. Doar cu ambiție, muncă și responsabilitate.

E o carte despre luptă, despre zbucium și zvârcoleală, despre eliberarea din constrângerile contextului social, a mediului toxic. Nu se înscrie în linia tipică domeniului de dezvoltare personală, vrea să fie mai mult de atât.

Cartea ar putea fi interpretată și ca un manifest revoluționar împotriva sistemului. Sistem trucat care menține individul sărac, blocat, neputincios, manipulat, consumator, sursă de venituri pentru corporații. În acest context, cuvântul „sărac” din titlu e interschimbabil, ar putea fi nu vreau să mai fiu blocat, nu vreau să mai fiu neputincios, nu vreau să mai fiu manipulat. E un strigăt de luptă născut din frustrare. În încercarea a se elibera, autorul respinge zarurile măsluite cu care este invitat de sistem să-și joace viața.

Aș îndrăzni să spun că e o carte cu puternic caracter social, dincolo de dezvoltarea personală a individului.