De cand am vazut After Earth am tot vrut sa scriu un articol despre decizii constiente dar n-am apucat pana acum.
Daca nu ati vazut filmul, va recomand cu caldura sa-l vedeti. E o porcarie.
Cu toate astea, e o metafora extrem de bine gandita si ar fi putut fi un film de dezvoltare personala foarte misto.
E vorba despre decizii constiente. Majoritatea oamenilor nu iau decizii constiente, toate deciziile lor sunt luate deja, ei pur si simplu isi traiesc viata pe pilot automat. Nu e vorba de prostie sau ceva gen Idiocracy, pur si simplu e o combinatie intre natura umana si educatia primita.
In fine, vedeti filmul, mie mi-au placut metaforele din el, sa revenim la deciziile constiente.
O sa fie un articol lung, o sa para ca ma laud pe alocuri dar cred ca o sa gasiti niste chestii care o sa va ajute. Le gasiti punctate la final daca n-aveti chef sa cititi tot.
N-am luat credite
Am incercat initial sa iau credit ipotecar pentru a cumpara apartament, la fel ca toata lumea, dar am fost refuzat. Funny story…
Mi-am schimbat la un moment dat locul de munca, la serviciul vechi aveam un card pe care imi luam salariul, cand am plecat de la ei l-am aruncat intr-un sertar si am uitat de el.
Dupa aproape un an, imi vine notificare ca am 11 lei comisioane neplatite care s-au adunat pentru cardul ala. M-am dus, am platit, l-am inchis.
Dupa alte cateva luni, cand am incercat sa iau credit am fost refuzat pe motiv ca sunt rau-platnic. Ma bagasera astia in Centrala Riscurilor Bancare pentru aia 11 lei, eram pe lista neagra.
Mi s-au propus tot felul de variante, sa iau mai multe credite mai mici in acelasi timp de la mai multe banci si tot felul de alte combinatii.
Mi-am facut toate calculele si la final am decis sa nu mai iau niciun credit, sa stau cu chirie si sa folosesc avansul pentru apartament ca sa-mi dezvolt propria afacere.
Multa lume insa a insistat cu creditele. S-au dat peste cap sa reuseasca sa se califice sa ia credit, au facut tot felul de combinatii si variante doar pentru a ajunge cativa ani mai tarziu sa injure bancile ca sunt rele si ca le-au tras teapa.
E ca si cum te-ai izbi incontinuu de un perete sperand sa se tranforme intr-o usa in loc sa te dai un pas in spate si sa te uiti in jur sa vezi daca exista vreo usa sau un geam sau orice alta cale. Pare o mega prostie si totusi asta e natura umana, asa functionam noi oamenii. Pur si simplu nu luam decizii constiente bazate pe logica.
N-am bagat toti banii intr-o singura afacere
Din 2007 pana acum am pierdut cu diverse proiecte in jur de 12-13.000 euro, cred. La un moment dat, dupa ce am trecut de 10.000, am incetat sa-i mai numar.
Insa am reusit sa nu-i bag pe toti intr-o singura afacere. Am investit cate putin in mai multe proiecte, am invatat cate ceva din fiecare, am evoluat.
In mod normal recomand exact invers. O singura afacere in care investesti 10.000 euro are mai multe sanse de succes decat daca deschizi 10 afaceri in care investesti cate 1000 euro.
Insa asta functioneaza atunci cand ai experienta si stii pe ce sa trebuie sa cheltuiesti banii. Daca esti la inceput e de preferat sa nu iti bagi toti banii intr-o singura afacere. Lipsa de experienta in afaceri ii face pe multi sa blocheze banii in stocuri sau in diverse mijloace fixe si sa constate ca nu mai raman destui pentru marketing si promovare.
Cunosc pe cineva care si-a luat niste super servere de multe sute de euro cand site-ul lui ar putea sa stea mai mult decat lejer pe un VPS de 25 euro iar restul de bani sa-i fi bagat in promovare, in SEO, in cresterea site-ului.
Cea mai mare suma pe care am bagat-o intr-o singura afacere a fost in jur de 4000 euro. A fost una dintre cele mai proaste decizii luate vreodata.
Majoritatea afacerilor noi, peste 90%, dau faliment in primii 5 ani, deci daca vrei sa te lansezi in afaceri e mai bine sa testezi cu investitii mici.
Lipsa banilor poate fi si un avantaj. Te forteaza sa fii mai eficient, iti forteaza creierul sa gandeasca pentru a gasi solutii, iti dezvolta creativitatea si flexibilitatea, te ajuta sa te dezvolti ca un intreprinzator abil.
Din pacate, multi inteleg din asta sa fie pomanagii si zgarciti.
Am decis sa ma concentrez pe afacerea mea
Dupa cativa ani de antreprenoriat eram obosit, epuizat aproape complet. Munceam de la 9 la 6 pentru altii dupa care ajungeam acasa, mancam ceva si incepeam sa muncesc pentru mine. Rar ma culcam inainte de 2-3 noaptea.
Nu puteam sa dorm, iar cand dormeam visam ca muncesc. Visam ca trimit mailuri, fac rapoarte si tot felul de acte, optimizez WordPress-uri, fac design pentru site-uri de prezentare, etc… Ziua nu reuseam sa imi aduc aminte daca chiar am facut in realitate un anumit lucru sau doar am visat ca l-am facut asa ca trebuia sa verific si sa reverific tot ce faceam ca sa fiu sigur.
Pare amuzant dar e o situatie care te consuma enorm.
Ideea pe care vreau s-o intaresc aici este ca e extrem de greu sa dezvolti o afacere atunci cand esti si angajat in alta parte in acelasi timp.
Dar in 2010 s-a nascut Alexia si mi-am luat concediu de crestere a copilului. Sotia mea nu era angajata, se ocupa de MUJO, asa ca am decis sa intru eu in concediu de “maternitate”.
Am luat decizia constienta sa pierd bani pe termen scurt (indemnizatia de la stat era de 85% din venit) dar sa castig timp pentru a putea sa dezvolt ceva care pe termen lung mi-ar fi adus mai multi bani.
Este probabil cea mai buna decizie pe care am luat-o in viata mea. Dintr-o data, ziua s-a marit cu 8 ore.
Am inceput sa ma odihnesc mai bine, aveam mintea mai limpede, am analizat tot ceea ce faceam si am renuntat la activitatile si proiectele ce nu aduceau suficienti bani raportat la efortul consumat, am eficientizat, standardizat si automatizat tot ce se putea si rezultatele au inceput sa se vada.
Atunci cand seful meu m-a chemat si mi-a propus sa ma intorc mai repede din concediu i-am spus un nu hotarat si i-am spus ca vreau sa-mi dezvolt propria afacere. A fost una dintre cele mai misto senzatii. N-avem nimic cu seful, nu-l uram cum isi urasc altii sefii, e chiar un om ok dar a fost o senzatie superba sa-i spun nu.
In 2012, cand s-a terminat concediul, m-am dus la birou, am baut o Cola cu baietii si mi-am scris demisia.
A fost o decizie foarte grea, desi pusesem la punct multe lucruri in afacerea mea inca nu producea destui bani. A fost o decizie riscanta dar a fost o decizie corecta.
Si uite-asa am ajuns unde sunt astazi. Nici acum nu fac destui bani (cat as vrea eu sa fac), dar mergem inainte, nu putem fi toti milionari, nu-i asa?
Cum am promis la inceput, pentru cine nu are chef sa citeasca povesti si vrea doar ideile principale, din care poate invata ceva, rezumatul e asta:
1. ia decizii constiente bazate pe logica
Nu te lua dupa turma, fa-ti calcule clare si ia decizii logice chiar daca par a fi impotriva mersului firesc al societatii. Daca toti vecinii au casa, masina si iPhone tine minte ca nu ai absolut nicio obligatie fata de nimeni sa te indatorezi pe viata ca sa ai si tu.
2. lipsa banilor poate fi un avantaj
Te forteaza sa gandesti, sa gasesti solutii creative si inveti sa-ti folosesti mai eficient resursele.
3. gandeste pe termen lung
Poti alege sa castigi mai multi bani pe termen scurt sau poti sa alegi austeritatea si munca grea si sa construiesti un activ care sa-ti aduca bani mai multi in viitor. Eu ales calea a 2-a.
Succes!
Lasă un răspuns