Eram la after-party la conferința WordCamp România și jucam un bowling. Rup normele, deși joc bowling o dată la 10 ani.
O persoană îmi zice – pare că ai o foarte bună coordonare ochi-mână. Zic da, ăsta-i talentul meu, devin bun foarte repede la orice sport, orice ține de mișcare, coordonare etc. Probabil pentru că am făcut sport de mic, am jucat fotbal de când am mers în picioare și până pe la liceu, apoi am jucat baschet (well, streetball) pentru următorii 30 de ani.
La care persoana respectivă îmi zice – păi și de ce nu ești la fel de competitiv și în afaceri?
Are dreptate. Nu sunt foarte competitiv în afaceri. Deși am 17 ani de când am firmă, multă lume nu știe nici de mine, nici de firmă. Nici măcar la WordCamp, care e eveniment de WordPress, fix domeniul în care aș putea spune fără exagerare că excelez (vezi prezentarea), nu mă știa multă lume, nici pe mine, nici firma mea.
O chestie ar fi că în afaceri nu e ca în sport.
Motivul pentru care îmi place sportul atât de mult este că e meritocrație pură. Nu poți să falsifici, să mimezi competența. Ori ești bun, ori nu ești. E simplu.
În afaceri nu e ca în fotbal. La fotbal, cu cât ești mai bun, cu atât devii mai popular. În afaceri nu devii cunoscut ca o consecință naturală a faptului că ești bun, nu există corelația asta. Devii cunoscut dacă știi marketing, SEO, dacă bagi bani și dacă strigi în gura mare peste tot pe unde apuci că ești cel mai bun și serviciile tale sunt cele mai bune. Competența e irelevantă. Nu strică, evident, dar nici nu e suficientă de una singură.
Din motive pe care nu le înțeleg complet, nu pot să fac lucrurile de mai sus. Nu pot să mint aiurea în gura mare, simt nevoia să spun adevărul și să încerc să ajut concret și punctual. Asta înseamnă că pierd mai mulți clienți decât câștig.
Dar e ok.
Pentru că o altă diferență dintre afaceri și sport este că în afaceri e ca și cum ai juca Fortnite. Se joacă mii de jocuri în același timp în toată lumea, pot fi mii de câștigători în același timp, nu e o singură coroană pentru un singur câștigător.
În plus, fiecare jucător are șanse să câștige în felul lui. Nu doar victoria finală, să rămână ultimul și să-și ia coroana, ci fiecare poate găsi satisfacție în ceva: unii preferă să se bage la bătaie, alții să exporeze harta, alții să facă quest-urile etc.
O altă chestie problematică ar fi că am tendința să nu mă pot opri.
Odată ce mă pornesc, îmi vin idei constant, îmi găsesc mereu de făcut câte ceva – scris articole, tutoriale, făcut tutoriale video, traduceri, optimizări, SEO, design, conținut etc. Nu reușesc să-mi dau shutdown la creier, lucrează constant și nu mai pot dormi noaptea. Nu vreau asta. Vreau să dorm, să mă odihnesc, să fiu fresh, să am timp liber, să petrec timp cu familia.
Afacerea nu e totul.
Lasă un răspuns