In caz ca nu stiati, exista mai multe sisteme contabile in lume.
Dupa ’90 Romania a optat pentru modelul francez in dauna modelului anglo-saxon, pe motiv de convergente culturale si altele.
Care e diferenta care ne intereseaza pe noi?
In sistemul contabil anglo-saxon, atunci cand tu, firma X, cumperi marfa de la furnizorul Y, se presupune ca o cumperi ca sa o vinzi mai departe nu ca sa faci stocuri si astfel marfa cumparata se inregistreaza in contabilitate pe contul de cheltuieli.
In Romania, marfa se inregistreaza in contul 371 – Marfuri, pentru ca apoi, la vanzarea catre clientul final, sa treaca pe contul 607 – Cheltuieli cu marfurile.
Ce inseamna asta in limba romana?
Inseamna ca americanii pot sa vanda marfa sub pretul de achizitie. Au vandut tot anul cu adaos mare, isi permit intr-o zi de vineri sa faca reduceri masive si sa-ti dea iPhone la 1 dolar.
Asta nu inseamna ca iPhone are un cost de productie de sub 1 dolar, cum gresit presupune multa lume, ci doar ca exista aceasta posibilitate legala de a vinde sub costul de achizitie.
Ei bine, in Romania, daca vinzi sub pretul de achizitie te trezesti cu Politia Financiara la usa si iti iei amenda.
In ultimii ani s-au introdus si niste exceptii, s-au instituit perioadele legale in care magazinele au voie sa faca reduceri dar in principiu legislatia e destul de rigida.
Iar legislatia e doar un aspect dintre multe altele: puterea mica de cumparare, rulajele mici, lipsa infrastructurii, fiscalitatea ridicata, etc…
In concluzie, magazinele nu sunt impotriva ta, consumatorule, si nu vor sa-ti traga teapa ci pur si simplu incearca sa supravietuiasca.
In ciuda Statului Roman.
Lasă un răspuns