De ce nu se găsesc oameni de angajat

Aproape toată lumea cu care am intrat în contact în ultima vreme care are firmă s-a plâns de problema asta – că nu are pe cine să angajeze.

Dincolo de alte aspecte ale problemei, o chestie e că avem un val mare de antreprenori de tip solopreneur, cum le zice americanul. Adică oameni care nu au angajați, muncesc doar ei singuri în „firmă”.

Ați observat câți sunt?

Fetele fac unghii, coafuri, machiaj, masaj; băieții sunt toți DJ sau fotografi. E plin Facebook-ul de ei. Măcar la atât e bun Facebook, a deschis oportunitatea asta pentru micii întreprinzători.

Atunci când faci 1200 de lei în 5 ore într-o sâmbătă făcând câteva poze și mai stai și cu părinții, normal că n-o să te duci la muncă 8 ore pe zi pentru 1700 de lei.

    1. Ba te mai duci 🙂 Eu o iau razna singur cu calculatoarele după o vreme, așa că am și loc de muncă, deși câștig mai mult de unul singur peste program. Trebuie să m mai dezvolt o țâră…. că sunt cam… neadaptat.

  1. Exact acolo e problema: „Atunci când faci 1200 de lei în 5 ore într-o sâmbătă făcând poze … normal că n-o să te duci la muncă 8 ore pe zi pentru 1700 de lei.”
    Cei ce se plang ca nu gasesc angajati ar trebui sa se trezeasca si sa ofere salarii adecvate pentru obul respectiv, si beneficii pe masura (zile libere, conditii de munca umane, etc).

  2. Da, da. Plin facebook de Nea Costică Photography și Tanti Leana Beauty Salon sau Țonțonela Nail (obligatoriu scris „de mână”) da loc este pentru tătă lumea. Bine ar fi dacă ne-am lua un astfel de rol în serios și să facem concurență și la calitate.

    De cealaltă parte și antreprenorii sunt în proces de învățare despre cum se relaționează cu un angajat bun și cât te costă să schimbi un om bun. Observ schimbare de mentalitate la „patroni”. Nu mai sunt ei așa de siguri că „stau 10 la poarta să se angajeze” că cei 10 uneori nu fac treaba unuia bun.

  3. Pai si nu este normal? Adica dupa 25 de ani in care multi patroni si-au batut joc de angajati , oameni sa inceapa sa se pretuiasca? Nicaieri nu scrie ca un patron trebuie sa mearga acasa cu 90%din profit poate merge si cu 50 60% si sa fie multumit. Prea au abuzat toti in a isi bate joc. Piatza munci probabil ca se aseaza. Joburi sunt dar nu toate mai merita. Inca sunt firme care daca ar fi minimul de 150 lei pe lluna ar da 200 sa para ca au oferta buna

  4. E scurta bucurie a angajatilor.
    Vorbesc in masura ce o cunosc si cu cine am vorbit.

    Firmele mici nu pot sustine dublarea salarilor in 4 ani, si sa ramana bani de investitii pentru a ramane in piata si bani de publicitate.

    Cu cine mai vorbesc cu totii cautam softuri si angajarea din india si etc. Deja un soft cumparat imi permite sa inlocuiesc 2 oameni din 7. Un alt cunoscut isi muta productia in alte tari. Bancile si supermarketurilor au target in cativa ani sa scada la minim personalul. etc

    Piata se regleaza. Dragi angajati bucurati-va cat puteti dar intre timp puneti mana si invatat ceva ce nu se poate inlocui usor.

    1. Atâta timp cât oamenii vor să fie totul ieftin (atunci când poartă pălăria de consumatori) dar vor să aibă salarii mari (când poartă pălăria de angajați) e normal să nu poți susține, ca firmă, creșteri salariale.

    2. da, probabil se vor aduce si softuri care sa faca curatenie pe strada, softuri care sa sape santuri, softuri care sa spele budele si sa stearga batranii la cur…treaba merge spre bine.

  5. 5 ore intr-o sambata. Ok. Eu inca nu am vazut fotograf care sa stea doar 5 ore la un eveniment gen nunta sau botez. Sa nu mai vorbesc de munca de dupa la editat. Dar da…din vorbe suna f bine 1200 in 5 ore. Automat omul neavizat inmulteste asta la un minim 20 cat ar fi zile lucratoare intr-o luna si boom…ia uite cum se fac banii.
    Adevarul e ca toti freelancerii, fotografii si oamenii din online se plimba doar in mercedesuri 2018, ferrariuri si stau toti in vile impunatoare :))
    Hai veniti cu picioarele pe pamant. Se chinuie toti cum pot sa scoata la final de luna un salariu constant peste medie. Si o sa se trezeasca pe la 50 de ani ca nu mai pot sa produca bani cum o faceau in tinerete si nici nu au pus ceva deoparte. Nu mai vorbesc de pensie si alte cele. Si nici nu au avansat cu nimic o viata intreaga, ca au ramas fixati pe o singura chestie. Cand vor aparea exemplele astea (in vreo 10 ani, cand o sa ajunga la 50 primii care cred ca fac ei rahatu praf pe cont propriu) o sa fie un semnal puternic de alarma.

    1. Corect, Nelutzule, scopul romanului in viata e sa aiba vila mai mare ca a vecinului si sa conduca masini jmechere ca sa intoarca toti capul dupa el pe strada.
      In schimb daca te-ai maturizat putin si intelegi ce conteaza cu adevarat poti fi si freelancer si sa strangi bani.

  6. Ceea ce nu înțeleg foarte mulți este că oamenii cu potențial au prea puțină încredere în ei și nu încearcă de teama unei respingeri. Vă dau un exemplu , eu sunt în ultimul an de facultate, nu sunt printre cei mai buni, dar nici printre cei mai slabi, pot spune că sunt undeva la mijloc, în punctul în care pot învăța orice atât timp cât angajatorul este dispus să înteleaga ca eu nu stiu totul, însa pot invata daca imi va da o sansa. Din teama de a fi respinsa, nu am mers la interviuri de angajare pentru ca niciodata nu ma vad destul de buna, insa am colegi mult mai slabi ca mine care au incercat si chiar s-au si angajat sau am colegi mult mai buni ca mine care au incercat, s-au angajat dar considera ca merita mai mult decat ceea ce le ofera actualul loc de munca si se gandesc sa renunte. Suntem intr-o schimbare cintinua, in secolul vitezei, unde oamenii nu mai au timp sa te instruiasca, sa investeasca in tine, sa piarda timp intr-un cuvant , dar totodata se plang ca nu au oameni sau ca le pleaca oamenii. Oamenii foarte buni se vor folosi de companie doar pentru a-si adauga experienta la CV, oamenii slabi se vor multumi cu ce au atat timp cat ceea ce le ceri nu este foarte dificil pentru ei, nu-ti creeaza probleme, dar nici nu-ti aduc mari satisfactii, oamenii care iti vor creste compania vor fi oamenii care vor creste odata cu ea, oamenii care vor invata de la an la an pentru a se autodepasi, oamenii care stiu ca nu sunt cei mai buni, dar fac progrese in fiecare zi pentru a evolua, dar cine mai vrea astazi sa creasca un copil cand este mult mai usor sa il ai deja mare…

    1. Suntem oameni. Suntem imperfecți și lucrurile pe care le facem (cum ar fi și companiile pe care le administrăm) sunt și ele imperfecte. Niciodată n-o să fie toată lumea mulțumită mai ales că toată lumea are așteptări foarte mari de la toată lumea.
      Cred că o soluție ar fi să ne mai relaxăm puțin, să o lăsăm mai moale cu „growth at all costs” și să lucrăm în principal cu noi, să ne dezvoltăm noi înșine suficient încât să ne putem pune niște întrebări – de ce vreau aia sau cealaltă, ce vreau de la viață etc.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Up Next:

Soluții?

Soluții?