Se pare că sunt destui acționari(în sensul că ei acționează) care iți satisfac orgoliul de sociolog a toate știutor…Bravo Andrei! iar i-ai tras-o lu’ ramolitu’ ăsta.

Să știi că aroganta este poate cel mai periculos viciu. Dacă nu știi, vei afla curând, când aceiași “acționari” care acum ți se par aliați și admiratori își vor depăși…profesorul.

gelu+odagiu

Acesta este ultimul comentariu lasat aici pe blog de domnul Gelu dupa o discutie in contradictoriu pe care am decis s-o inchei pentru ca devenea inutila.

Dupa cum se poate vedea, domnul Gelu a decis ca sunt arogant si ca o sa ajung sa regret.

Nici nu va dati seama de cate ori am auzit chestii din-astea.

Imi aduc aminte cel putin un profesor din scoala generala si unul din facultate cu comentarii asemanatoare, ca sa nu mai vorbesc de amici, colegi, vecini, etc…

Se pare ca de fiecare data cand cineva isi epuizeaza argumentele logice vine invariabil una din replicile: „bine ca esti tu destept”, „lasa ca o sa intalnesti intr-o zi pe cineva mai destept ca tine si o sa vezi tu atunci”, „hai nu fi nesimtit tinere”.

Hai sa facem un exercitiu de imaginatie.

Am dat faliment. N-am niciun ban.  N-am ce manca. M-am lovit la cap si am ramas si prost. Sunt distrus pe viata.

Cu ce te ajuta asta pe tine? Ce castigi tu din asta?

Te bucuri maxim 5 secunde ca ai avut dreptate, ca esti mai destept decat mine si ca mi-ai zis-o, m-ai pus la punct, ai castigat!

Si dupa 5 secunde gandul iti zboara la alte lucruri, lucrurile care iti trec prin cap zi de zi, fara nicio legatura cu mine. Si gata. S-a terminat.

Esti mai sanatos?

Esti mai bogat?

Ti-au aparut 5 playmate-uri la usa?

Nu? Chiar nu? Viata ta nu s-a schimbat deloc in bine dupa esecul meu monstruos?

Pai si atunci care e ideea?

De ce sa doresti esecul cuiva? Doar pentru cele 5 secunde de bucurie tembela?

Ca sa ce? Sa te simti mai bine, sa te simti mai destept, sa te amagesti ca ai castigat? Ai castigat ce?

De ce trebuie neaparat sa moara capra vecinului?

De ce?