Cum se explică titlul cărții „Nu vreau să mai fiu sărac”

Mare controversă, mare, cu titlul ăsta.

De ce e negativ? De ce nu-i pozitiv? De ce nu e pus accentul pe a fi bogat? De ce e pus pe „nu mai fi sărac”?

Explicația ar fi următoarea…

În contextul cărții, sărăcia e o emoție, un sentiment, o stare. E un blocaj în care se află un om, personajul principal al cărții, blocaj în care nu-și trăiește viața așa cum vrea, blocat fiind de teamă, de încredere. El nu știe sursa blocajului, cel puțin nu o conștientizează, nu o acceptă, nu lasă adevărurile dureroase să iasă la suprafață.

În urma unui declic puternic, situația se schimbă și începe procesul de acceptare, de conștientizare. Procesul ăsta pornește de la ideea că „bă, nu mai vreau asta”. Nu știu ce e asta, nu știu ce altceva vreau, nu știu unde vreau să ajung, nu știu cum să ajung, dar asta, ce-o fi asta, nu. Gata. Nu.

Pentru că e mai ușor să identifice ceea nu vrea decât ceea ce vrea. Ce nu vrea e deja acolo, trăiește chestia aia, o știe până în cel mai mic amănunt, dar ceea ce vrea n-are cum să știe. Bogăția e o emoție pe care n-a trăit-o niciodată.

Trebuie s-o descopere singur, în primul rând prin acceptarea punctului în care se află (punctul A), apoi prin găsirea reperelor care să-l ghideze către ceea ce vrea (punctul B).

În urma întregului proces, ajunge la concluzia că viața însăși, mai precis trăirea ei fără teamă, este bogăția.

Cam asta ar fi ideea.

Bun, și totuși de ce nu e despre a fi bogat? Să fie bogăția mai pregnantă. Să se înțeleagă din titlu.

Pur și simplu n-am vrut. Bogăția e concluzia, n-am vrut să încep cu concluzia. În plus, toată retorica asta cu pozitivismul, afirmațiile pozitive, gândirea pozitivă etc, de unde o știm?

Știm despre afirmații pozitive de când ne naștem? Știm de legea atracției? Nu știm, aflăm pe parcurs de la alții, din cărți sau din clipuri de pe Youtube, de la influensări / guru din domeniul dezvoltării personale.

Oamenii care vor titluri pozitive, vor asta pentru că privesc lucrurile prin prisma informațiilor pe care le știu deja. N-am vrut și eu să privesc lucrurile prin prisma a ceea ce știu deja, ci am vrut să mă duc înapoi în timp la mintea de atunci, la emoțiile și stările din trecut, când nu știam ce știu acum, și să descriu procesul și declicurile.

De ce atâtea explicații?

Mi-a zis soră-mea să nu mai dau explicații, să nu le mai explic oamenilor cartea sau titlul sau ce voiam să spun, care sunt substraturile etc… Cine înțelege, bine, cine nu, sănătate.

Nu sunt de acord cu asta. Cred că lucrurile trebuie explicate. Mi-a plăcut când frații, acum surorile, Wachowski au explicat Matrix-ul. Mi-a plăcut și când regizorul videoclipului Wrecking Ball al lui Miley Cyrus l-a explicat, credeam că e doar o ocazie să mai șocheze, dar are sens, e o metaforă acolo.

Mie îmi plac explicațiile astea, îmi place să aflu ce scop au avut oamenii care au creat ceva. De aia explic și eu la rândul meu ce am vrut să fac, de ce am făcut, care a fost logica din spate, care sunt substraturile etc…

Poate mai există oameni care mine cărora le face plăcere să afle lucrurile astea.