Nu e o eroare de scriere, e fix așa – hobby-uri care NU vă plac. Sună ciudat, cum adică să nu-ți placă un hobby, până la urmă asta e definiția unui hobby, ceva ce-ți place, nu?
Am prieteni care sunt fani ciclism, și-au cumpărat biciclete scumpe, echipament special. Un prieten din cartier era fan mașini, își luase un Opel vechi și bijuterea toată ziua la el, asta era plăcerea lui. Alt prieten e fan animale, face voluntariat la un adăpost, ia în foster animale, ajută la cabinetul veterinar al unei alte prietene. Deci cam asta ar presupune un hobby, să te implici, să investești în el, ori bani, ori timp și efort. Ori toate trei.
Și totuși…
Prin prisma muncii pe care o fac (suport tehnic), intru în contact cu oameni care au site-uri, spun că site-urile lor sunt hobby, dar nu se implică nici cu bani, nici cu timp, nici cu efort. Am avut interacțiuni în care mi s-a părut că îmi pasă mie de site-ul omului mai mult decât îi pasă lui. Cazuri în care dacă proprietarul nu găsește pe cineva care să-l ajute gratis la site, nu face absolut nimic (dincolo de a căuta pe altcineva).
Unii proprietari de site-uri își schimbă retorica după cum le convine, ba că site-ul e doar de hobby, că nu produce bani, ba că ar vrea totuși să facă afacere cu el, dar în ambele cazuri, hobby sau afacere, tot nu se implică serios.
Chestia asta mi se pare foarte ciudată, nu reușesc s-o înțeleg.
E ca și cum mi-aș cumpăra bicicletă ca hobby, dar aș pune pe altcineva să se plimbe cu ea, că eu nu prea am chef. Păi ori e hobby-ul meu, ori nu e? Sau ca și cum mi-aș deschide un restaurant ca afacere pe care vreau s-o fac, dar nu știu să gătesc și nici nu angajez bucătar, lasă că mai trece un prieten din când în când și mă mai ajută gratis cu o ciorbă. Sună ridicol, nu?
Dar, în caz că nu știați, online-ul îți permite să faci afaceri la modul ăsta, restaurante fără bucătari. Oamenii încearcă să facă ceva pe online, un side-hustle, să mai câștige un ban în plus. Înțeleg perfect asta, mă identific cu situația, și eu am început tot așa acum 15 ani. Încearcă asta pentru că li se pare că e simplu și ușor, că merge fără să bagi prea mulți bani. Și așa este, e mult mai simplu să lansezi un proiect online decât offline. Dar problema e că rămân blocați la partea asta de început cu „simplu, ușor, ieftin” și nu trec mai departe la următorul nivel, unde diferența o face implicarea.
Corelați articolul ăsta cu cel despre participare, acei 1% care câștigă, o fac în primul rând pentru că ceilalți 99% nici nu participă (adică nu se implică și nu investesc bani, timp sau efort).
E ca în alchimie, nu poți scoate aur dacă nu bagi aur.
Lasă un răspuns