După 30 de ani în care am fost lăsați liberi în lumea asta mare și rea în care n-am reușit să ne descurcăm, se pare că ne dorim cu ardoare întoarcerea la țâța confortabilă a unui tătuc suprem.
Mult timp am crezut că sărăcia este cauza. Am scris și o carte despre asta – Nu vreau să mai fiu sărac – pentru că am crezut că și problema mea personală este sărăcia, mentalitatea mea de om sărăc.
Dar am ajuns să cred că sărăcia nu este de fapt o cauză, ci un efect, o consecință a unei puternice infantilizări de care suferim.
Nu e vina noastră, îndrăznesc să cred.
Cred că suntem o societate abuzată, traumatizată. O traumă colectivă, moștenită și perpetuată. Asta e „apa” în care trăim.
Dacă întrebi un pește cum e apa, crezi că o să-ți spună: „E numai bună de scăldat, hai intră!”? Nu. O să se uite la tine buimac și o să zică: „Apă? Ce-i aia apă?”. Peștele nu știe că trăiește în apă, așa cum nici noi nu realizăm în ce suntem scufundați.
Suntem „uzi” până la os, dar nu vedem. Trăim în imaturitate fără să ne dăm seama, infectați mental cu sindromul „eu nu”.
- eu nu știu
- eu nu pot
- eu nu mă pricep
- eu nu am bani
- eu nu sunt de vină
- eu nu greșesc
- eu nu trebuie să mă schimb
Cred că sistemul corupt și incompetent ne vrea infantilizați.
Gândiți-vă la orice interacțiune cu Statul Român și spuneți-mi că nu sunt făcute să vă facă să vă simțiți mici și neputincioși?
De la micii funcționarii de prin birouri la sistemul de sănătate, la poliție și procese. Dacă nu ești cineva, atunci ești nimeni. Ești mic și neputincios.
Dar consecința e că sistemul nu îi infantilizează doar pe fraieri, îi infantilizează pe toți, și pe cei din sistem. Ca niște copii de care trebuie să te rogi să se spele pe dinți sau să-și facă temele, și la Stat trebuie să vină ordin de mai sus ca să-i pună la treabă, altfel nu se face nimic.
Atât de incompetent a ajuns Statul Român că mai are puțin și dispar toți adulții responsabili, rămân doar infantilizații, și pentru că nu o mai fie nimeni să-i pună la treabă, o să stea s-o frece până o să cadă țara peste ei.
Vreți exemple de infantilizare?
Fiecare dintre noi ar putea scrie câte 10 cărți, nu una, cu exemple reale din viața fiecăruia legate de situații în care s-au ciocnit de adulți infantilizați.
Vecinul cu 3 mașini, o platformă, o remorcă și un ATV, dar locuri de parcare zero.
Cine își cheltuie toți banii pe jucării? Fără să-i treacă prin cap să-și cumpere și o cutie în care să-și țină jucăriile, evident. Un copil, nu?
Mașini lăsate aiurea, exact unde are treabă omul, încurcând traficul. Cine își lasă jucăriile pe unde apucă prin casă? Un copil, nu?
Ați atras vreodată cuiva atenția că încurcă? Majoritatea sunt puternic infantilizați, sar imediat la ceartă. Nu suportă ideea că au greșit – o altă dovadă de imaturitate.
Nevoia constantă de a arăta valoare? Tot imaturitate. Cine face asta dacă nu un copil? Unul neiubit, abuzat și traumatizat de lipsa de afecțiune.
Obsesia pentru mult și ieftin? Imaturitate.
Să ni se dea? Să ni se facă? Imaturitate.
Eu cu cine votez? Imaturitate.
Să crească salariul și după aia o să-mi dau și eu interesul? Mai mult decât imaturitate. Chiar și un copil știe că ar fi ridicol să ceară 10 la geografie și după aia, dacă primește, o să învețe el despre podișul Dobrogei.
Oamenii nu sunt idioți, bizoni, cocalari, bombardieri etc. Sunt doar copii.
Odată ce începi să vezi comportamentele astea la oameni și să le înțelegi, nu mai poți să le ignori, nu poți să te prefaci nu sunt acolo. You can not unsee it, vorba americanului.
Putem să ne supărăm sau putem să ne uităm în oglindă și să ne spunem: nu sunt un copil mic și neputincios, sunt adult. Sunt adult și am tot ce îmi trebuie ca să reușesc.
De fiecare dată când ne vine în cap ideea să nu facem ce trebuie, să fentăm, să lăsăm că merge ș-așa, să spunem că nu știm, că nu putem, că n-avem bani, că e greu, hai să ne oprim puțin și să ne spunem: bă, dar sunt copil? sunt om în toată firea, dă-o naibii de treabă. ia hai să vedem ce e aici, ce e atât de greu? sunt adult, pot să învăț, pot să găsesc bani, pot să reușesc.
E cel mai bun sfat pe o să îl primiți gratis vreodată.
Lasă un răspuns