Era o zi ca oricare alta. Usile mari ale garajului erau larg deschise. Din portbagajul unei masini albastre de tip Volkswagen mustaciosul blond si barbatul scund cu mustata scot 5 cocosi frumosi. Purtau niste tricouri plictisitoare, sterse si inchise la culoare, probabil cumparate de prin vreun supermarket la promotie cu 3 cutii de pateu.
– Lasa-i in portbagaj, ce te complici, zice mustaciosul blond.
– Nu, ii bagam in garaj. Ca ei stau frumos acolo in spate, la racoare, n-au treaba.
La etajul 3, se faceau pregatirile pentru supa de cocos.
Urmaresc actiunea de pe margine, in timp ce imi scutur putin tricoul de scame. Cei doi barbati isi faceau de lucru pe langa masina, ignorand complet garajul cu usile larg deschise si cocosii dinauntru.
Usor contrariat de indiferenta barbatilor la posibilitatea cocosilor de evadare din infernul ce ii astepta, ma apropii de barbatul scund cu mustata si il intreb:
– De ce nu paziti cocosii? Daca fug?
Barbatul scund cu mustata se uita la cocosii care se ingramadeau speriati in cel mai indepartat colt al garajului, tremurand, cu capetele plecate, ascunse dupa niste cauciucuri, calcand in propria mizerie, probabil declansata involuntar de frica iminentei pieiri.
In imensa lui intelepciune, se intoarse catre mine si imi raspunse simplu, fara sa gandeasca prea mult, lasandu-ma in contemplarea substratului ce probabil lui nici nu ii trecea prin minte:
– Si unde sa se duca?
Lasă un răspuns