Nu mi-a plăcut niciodată The Hunger Games.
În general nu-mi plac filmele construite pe conflicte simpliste de genul săraci contra bogați sau femei contra bărbați. Mi se par niște clișee obosite.
The Hunger Games: Mockingjay part 2 continuă fix de unde a rămas partea întâi iar finalul epic al unui fenomen global, cum e lăudat în trailer, nu e chiar așa de epic.
Dacă iei trailerul și bagi câte jumate de oră de bla, bla, bla-uri printre scene ai obținut 75% din film. Ultimul sfert din film e păstrat secret de către trailer dar e mai previzibil decât strategia de joc la egaluri onorabile a lui Pițurcă.
Sigur, există niște chestii politice care se vor finuțe dar și alea clișee și previzibile încă din partea 1 (President „Coin”, c’mon).
O chestie pe care o urăsc la multe filme și la ăsta în special e că nu există absolut niciun motiv să fie făcut în 3D. Niciunul. 3D-ul e inutil și super obositor.
Per total, o finalizare plictisitoare a unei serii care, deși nu mi-a plăcut, măcar nu m-a plictisit. Până acum.
sursa foto
Lasă un răspuns