Nu prea e călătorie în timp, de fapt, ci mai degrabă o călătorie în propriile amintiri. Cred că e mai realizabil, ca proiect, decât călătoria efectivă în timp.
Te conectezi la un aparat și intri într-o stare de visare, dar spre deosebire de un vis, care e inconștient, aici ești conștient și poți controla visul.
Te poți întoarce astfel într-un anumit moment din trecutul tău, poți accesa niște amintiri și să le retrăiești. Poate vrei să vezi pe cineva care nu mai e. Să îți ceri iertare. Să mai vorbești. Sau să faci lucrurile altfel decât le-ai făcut prima dată.
Nu ai schimba trecutul, nu ai afecta viitorul, dar poate te-ar ajuta pe tine, te-ai simți împăcat. E un fel de terapie, cred că aici ar fi miza. Poate chiar se fac deja lucrurile astea în terapie, într-o formă sau alta, nu știu.
Dar ca idee, mi se pare foarte interesantă, să călătorești într-o amintire, un vis pe care să-l poți controla cum vrei. Aș investi în proiect. Soția mea zice că nu, e stupid, n-ar avea de ce să se întoarcă în niște amintiri.
Voi?
Lasă un răspuns