Michael Jackson era un gurist care merita batut

Da, articolul asta e despre Alexandra Stan. Mai exact, despre un articol despre Alexandra Stan. Si mai exact, despre o idee din acel articol, idee cu care ne intalnim destul de frecvent in mentalitatea romaneasca si care ma enerveaza la culme.

Mergeti si cititi articolul. E bine scris, in mare parte sunt de acord cu ce scrie acolo. Toate meseriile au avantaje si dezavantaje si e ok sa mai afle lumea si despre dezavantaje.

Autorul articolului spune ca Alexandra e o gurista, ca nu-si compune singura piesele, si care a ales calea usoara de a face bani si de a reusi sa aiba o viata mai buna si ca merita sa fie batuta pentru ca, na, asta e dezavantajul meseriei.

Daca ar fi ales calea cea grea, la fel ca noi, oamenii normali, sa se faca vanzatoare la butic pe salariu de 8 milioane, alta ar fi fost treaba, nu-i asa?

Retineti ideea asta: a ales calea usoara in loc sa se scoale dimineata si sa se duca la munca, la fel ca noi, oamenii normali. Ne intoarcem la ea mai incolo.

Dupa logica articolului si Michael Jackson era un gurist care merita sa fie batut.

Nici el nu-si compunea singur piesele iar alea cateva pe care le-a compus singur sunt cel putin copilaresti. Hiturile adevarate au fost mana lui Quincy Jones. Si a luat si bataie de la taica-su la greu. A luat bataie pentru ca merita, nu? Pentru ca era un produs muzical pe care cineva il detinea si putea sa faca ce vroia cu el, nu?

Si Justin Timberlake e un gurist si Britney Spears a fost gurista si Nicki Minaj sau Justin Bieber.

Inca n-au luat bataie si poate nu vor lua niciodata dar merita sa ia, nu?

Pentru ca au ales calea cea usoara in loc sa faca la fel ca noi, oameii normali, sa se scoale dimineata si sa mearga la munca.

Suna corect din punct de vedere logic, nu-i asa?

Tu, ca cititor, ii dai dreptate si spui ca da, Alexandra Stan nu merita banii si faima, pentru ca nu stie sa cante ca Celine Dion (alta gurista care nu compune, dar macar are voce), si ca e usor sa faci ce face ea si pentru asta merita „dezavantajele” meseriei.

Tu, cititorule, ramai cu impresia ca da, tu esti mai bun decat ea, mai destept, si meriti mai mult dar n-ai nicio sansa pentru ca nu esti curva.

Si toate astea ne aduc la distractia de suflet a romanului: sa moara si capra vecinului!

Daca eu sunt fortat sa merg la munca pe 8 milioane, de ce Alexandra Stan, o gurista netalentata sa castige mai multi bani decat mine si sa duca o viata „glamuroasa”.

La munca cu ea! Sau s-o bata ala si sa i-o traga in toate gaurile! Excelent!

Sunt sigur ca nu asta a vrut sa evidentieze autorul articolului insa exact reactia asta o declanseaza textul in mintile multor romani.

Pentru ca presupune ca e usor sa ai succes ca Alexandra Stan. Ca industria muzicala nu e o jungla. Ca te ia cineva de manuta si te face vedeta. Ca e calea cea usoara.

Doar ca nu e. E exact invers.

E super lejer pentru o fata simpatica sa se angajeze vanzatoare la butic pe 8 milioane. Pentru Alexandra Stan ASTA e calea cea usoara: sa se duca sa se angajeze vanzatoare la un magazin de haine in mall.

Adevarul care o sa te supere acum este ca tu, omul normal care te scoli de dimineata si sa te duci la munca pe 8 milioane, tu ai ales CALEA CEA USOARA.

Tu ai ales sa iti ignori talentele, pasiunile si sa te complaci intr-o slujba fara stres, fara prea mari responsabilitati, de unde sa vina banii luna de luna, fara riscuri.

O slujba sigura de unde, daca nu gresesti flagrant, nu te da nimeni afara. Asta e calea cea usoara.

Sa intri in jungla si sa lupti pentru fiecare banut, pentru fiecare client, sa joci fotbal pe zapada sau mocirla, sa umbli cu microbuzul din oras in oras pe la concerte, sa-ti vinzi sculele in lunile cand nu ai concerte, sa fii injurat de mii de oameni cand ratezi un penalty, sa scrie ziarele porcarii si minciuni despre tine, sa fii abuzat verbal si/sau fizic de ziaristi, paparazzi, fani suparati si alte specimene si sa te trezesti dimineata cu puterea sa o iei de la capat – ASTA e calea cea grea.

Articolul asta nu e despre Alexandra Stan. E despre problema noastra innascuta pe care o avem cu oamenii care au succes si peste care vrem sa mai dea si cate o nenorocire din cand in cand, ca sa ne bucuram si noi de ceva.

Pentru ca, nu-i asa, noi suntem mai destepti si mai talentati decat multi dintre ei dar suntem superiori moral si am ales sa muncim ca oamenii normali, am ales „calea mai grea”.