După ce am scris articolul ăsta am primit niște feedback de genul că n-ar trebui să bag texte de manele pentru că mă afectează la imagine.
Eu nu sunt împotriva manelelor. Înțeleg de ce alții sunt împotriva lor, dar eu unul nu am nimic cu manelele.
Un motiv ar fi pentru că am intrat în contact cu manelele înainte să ajungă în mainstream și mult înainte de a fie promovate intensiv ca fiind ceva negativ.
Nici nu mai țin minte în ce an era (moș ce sunt), am fost la o petrecere la niște semi-cunoscuți semi-negri și dpdv muzical toată petrecerea a constat în 2 genuri: manele și RnB.
Una dintre cele mai tari petreceri. Oamenii se distrau, fără nicio problemă, fără șmecherie, fără cocălareală, oameni normali care dansează și se simt bine împreună. De fapt, în perioada respectivă nici nu exista conceptul de cocalar, era cu mulți ani înainte să se asculte manele pe toate drumurile și să devină „that we do not speak of”.
Înțeleg perfect perspectiva altora, dacă aș fi intrat în contact cu manelele mai târziu, în perioada de suprasaturație, poate aș fi avut și eu aceeași repulsie.
Deși nu cred, pentru că…
1. Îmi place foarte multă muzică, ascult multe genuri diferite.
2. La nivel de linie melodică sunt cel puțin 3 piese pe radio la ora asta care sunt manele. E doar muzică, conotația negativă i-o dă doar asocierea cu un grup social.
3. La nivel conceptual, piesele hip-hop sunt manele de negri, piesele raggae sunt manele de jamaicani, până și intelectualitățile ascultate de corporatiști de genul muzică cubaneză sunt tot manele.
Uitați-vă la documentarul Buena Vista Social Club, moșnegii ăia cubanezi sunt lăutari. Orlando Cachaito Lopez e un fel de Nelu Ploieșteanu.
Deci…
Nu ai de ce să fii împotriva manelelor, e doar un gen de muzică. Nici mie nu îmi place rock-ul simfonic dar îl accept, nu sunt împotrivă, nu îmi doresc să fie interzis. Să vrei să se interzică manelele nu te face cu nimic diferit de fanaticii religioși care o țin doar pe-a lor.
Dar ziceam că înțeleg de ce sunt unii împotrivă. Înțeleg.
Manelele sunt câh datorită asocierii cu țiganii, taximetriștii, cocalarii, pătura de jos a societății.
Iar apartenența la un grup social, la fel ca și frica de a nu fi asociat cu un anumit grup social, e o unealtă foarte eficientă de presiune socială.
Pe același model oamenii urăsc BMW-urile, pentru că sunt mașini de cocalari.
Un exemplu mai personal, Elena nu voia într-o perioadă să-și ia smartphone pentru că vedea toate pițipoancele non-stop cu degetul pe telefon sau făcându-și selfie-uri și nu voia să fie asociată cu respectivul grup social.
Am convins-o până la urmă că nu o obligă nimeni să-și facă selfie-uri sau să stea pe Facebook non-stop deci dacă vrea smartphone e ok să ai smartphone.
La fel cum nu te obligă nimeni să parchezi ca boul, să scoți picioarele pe geam sau să dai manelele la maxim dacă ai BMW. E ok să ai BMW, sunt mașini bune.
Concluzia…
Nu încerc să vă conving să vă placă manelele, cine a urmărit argumentația cred că și-a dat seama că nici măcar nu e vorba de manele în articolul ăsta, e vorba de 2 lucruri mari și late:
1. Să nu respingi instant o idee doar pentru că nu se potrivește cu ideile (poate preconcepute) pe care le ai deja în cap
2. Știi cu adevărat motivele pentru care îți place sau nu-ți place ceva? Cât vine din interior și cât e influența societății, a presiunii sociale?
Lasă un răspuns