Ma suna azi ca sa se certe cu mine pentru ca am avut nesimtirea s-o pun sa platesca niste tricouri patate (4 buc, nimic major).
Tricouri pe care le primise cu aviz, in gestiune, ca sa le vanda. Si de care trebuia sa aiba grija, pentru ca daca nu se vindeau trebuia sa mi le dea inapoi in aceeasi stare in care le-a receptionat.
Mie mi se pare logic sa-ti asumi raspunderea pentru gestiunea ta insa unora li se pare o mare nesimtire sa le atragi atentia ca trebuie sa-si asume raspunderea asta. Mai ales cand lucrezi cu contracte, avize, facturi, totul frumos, nu vindem din sacosa.
Deci, foarte suparata doamna.
Dupa ce m-a asigurat ca e imposibil, ca nu exista nici macar cea mai mica sansa ca tricourile sa se fi patat acolo ci, eventual, asa erau de cand i le-am adus am renuntat la compensatie si i-am spus ca mi le asum eu.
Ai crede ca i-ar fi trecut supararea, nu?
Nu.
Acum s-a suparat pentru ca sunt prea gentleman. Adica cum adica, de parca as fi eu superior cumva, ca imi asum o responsabilitate si pe deasupra mai si aleg sa nu cert cu o doamna.
Mi-a inchis in nas dupa niste amenintari ca nu imi mai da marfa si tre sa-i platesc nustiucat pentru nustiuce…
Bun, dragi copii, ce am invatat astazi?
1. Daca oamenii nu platesc pentru o marfa, isi bat joc de ea
– vor marfa in regim de consignatie (adica o lasi acolo si daca se vinde, se vinde, daca nu, ti-o iei inapoi)
– isi mai si bat joc de produsele respective stocandu-le in sictir (tricouri, bluze, hanorace, etc.. aruncate intr-un colt/cutie, claie peste gramada)
– raporteaza vanzari mai mici (mereu), ca sa nustiuce sa faca pentru ca la inventar oricum tre sa plateasca diferentele, dooh!
BONUS: mai incearca si tot felul de tertipuri si jocuri de powerplay ca sa te faca sa mai lasi de la tine si sa nu-ti dea banii pe ce s-a vandut
2. Daca il citesti pe om ca e prost, nu te incurca cu el (ea in cazul nostru)
I should have seen the signs…
Exemplificare:
Intr-o luna, acu vreun an, doamna mi-a dat situatia cu vanzarile, i-am facturat 322 lei si i-am trimis factura.
Ma suna si zice ca e o greseala si ca erau doar 300 lei.
Zic, doamna, am facturat exact ce mi-ati dat pe situatie: x+y+z=322 lei. Astept in telefon, uitati-va pe hartii si verificati.
– Ok…. … … mda, x+y+z=322 lei. Da’ parca erau 300 lei, nu inteleg!
– Pai ce mai conteaza, cifrele sunt cifre, daca a iesit 322 asta e, 322.
– Da? Pai si de unde tineam eu minte 300 lei?
Bun, deci un om care crede ca fraza de mai sus e un argument logic cu care sa-si sustina opinia e un idiot major.
I really should have seen the signs…
Dar nu-i bai, problema oamenilor prosti este ca sunt prea prosti.
Asa ca am luat intrari minus iesiri pe ultimii 4 ani (imi place sa fac chestii din astea duminica dupa-amiaza, asa ca relaxare), am comparat cu inventarul si mi-a iesit ca doamna trebuie sa-mi dea o suma mai mare decat daca ar fi platit ce s-a vandut pana acum plus alea 4 tricouri patate.
Daca ar fi tacut, as fi avut incredere in situatia pe care mi-a dat-o, in inventarul ei, mi-as fi luat marfa inapoi si compensatia pe marfa stricata si la revedere.
Dar prostul nu se poate abtine sa nu fie prea prost.
PS: nu, nu as fi avut incredere in calculele idiotilor dar a sunat mai bine asa ca final ironic. deci lectia cu nr 3 e sa nu ai incredere in calculele altor oameni, pe banii si pe marfa ta.
Lasă un răspuns