Țin minte că am încercat o dată acum câțiva ani, fără să vreau. Avea soția un regim de la nutriționist și, ca să nu facă mai multe feluri de mâncare, mâncam ce mânca și ea.
La un moment dat mă simțeam cam trist. Mai am momente din-astea de melancolie, reverie și nostalgie, cred că sunt normale la orice om, dar parcă nu mai treceau.
Trecuseră o săptămână, două, trei, deja începusem să mă îngrijorez, credeam că sufăr de depresie. Mă gândeam serios să încerc să merg la un psiholog, să vorbesc cu cineva. Eram puțin speriat, nu reușeam să ies din starea aia.
La un moment dat, mă duc pe la ai mei cu niște treabă și maică-mea făcea șnițele. – Ia niște șnițele, mămică, îs calde. După vreo șapte șnițele zburam prin casă, mi-a trecut depresia ca prin minune.
Acum, am văzut Game Changers pe Netflix, care trâmbițează avantajele mâncatului de plante și renunțatul la proteina animală. Cică e mai bine, ai chiar mai multă energie, e mai sănătos etc…
Deci nu știu ce să zic. Voi?
Lasă un răspuns