De când m-am mutat la Oradea mi-am dorit să ajung la Viena, dar abia după doi ani am reușit să fac o mică excursie până în capitala Austriei, deși sunt doar 550 km și avem autostrada sub nas.
Mi-a plăcut orașul, dar parcul de distracții Prater m-a dezamăgit aproape 100%.
Am fost în 2016 la Disneyland și în 2018 la Europa Park și aveam niște așteptări mai mari de la Prater, dar îmi dau seama acum că n-ar fi trebuit, nu se compară cu celelalte. Nu există un cost de intrare care să-ți ofere acces la toate atracțiile, ci fiecare atracție are prețul ei separat.
Cred că e intenționat pentru a te face să lași mai mulți bani. Tot modul cum e gândit Prater-ul mi-a lăsat impresia de japcă. Au niște „pachete” de prețuri care spun că îți asigură intrarea la unele atracții, dar când ajungi la ele afli de fapt că e vorba doar de un voucher de reducere și tot trebuie să plătești. E un preț redus, ce-i drept, dar nu ieși bine decât dacă te dai de foarte multe ori, deci nu câștigi nimic, doar cheltui mai mult. Iar atracțiile cu reducere sunt cele mai puțin atractive, evident, n-ai reducere la cele mișto.
La băi se intră cu fise de 50 de cenți, la unele atracții ai locker pentru bagaje care funcționează cu fise de 1 euro, la altele funcționează cu fise de 2 euro. Mă îndoiesc că e vorba de incompetență, că nu l-a dus capul pe niciun manager să facă o standardizare, să folosești peste tot doar fise de 1 euro, de exemplu. Nu, cred că e intenționat, ca să tot schimbi bani, cât mai mulți, și să-i cheltui pe acolo într-un fel sau altul, că-s mărunți. Doar n-o să te întorci cu mărunții acasă.
La majoritatea atracțiilor nu se poate plăti cu cardul, doar cash, pentru că… nu știu. Aș fi cheltuit mai mulți bani dacă puteam să plătesc cu cardul, aici austriecii au scăpat oportunitatea de japcă.
Atracțiile se complică în loc să se păstreze simple, focusate. Au o manie cu învârtitul, adaugă învârteală la orice. Multe mi s-au părut greșite, de parcă n-au avut un designer care să le planifice (există firme de consultanță pe partea asta, de parcuri tematice). În plus, angajați care nu vorbesc engleză, locuri unde e scris doar în germană, cafea mizerabilă, mai rău ca alea de 2 lei din automate. Chestia asta m-a surprins într-un mod neplăcut, nu poți să te numești cafenea și să servești o mizerie care nu se poate bea.
Nici nu se compară cu atmosfera de bucurie pură de la Disneyland, din aia de te doare maxilarul la sfârșitul zilei după atâta zâmbit. Nu se compară nici cu organizarea, curățenia și competența germană de la Europa Park.
Singurele avantaje sunt că e relativ aproape (dacă ești din Timișoara, Arad, Oradea sau Satu Mare) și că nu e foarte aglomerat, nu se stă zeci de minute la cozi ca la un parc de distracții adevărat.
Da, nu mi s-a părut un parc de distracții adevărat, nu are atmosferă, nu are bucurie, îi lipsește sufletul, emoția. Mi s-a părut doar o adunătură de patroni de tiribombe de bâlci, puși pe japcă.
Lasă un răspuns