Am un prieten care e de stânga și se identifică ca comunist.
Eu nu cred că e comunist. Cred că e o identitate asumată din dorința de a fi special și diferit. Nu că ar fi ceva greșit în a vrea să fii special și diferit. Și eu vreau să fiu special și diferit. Probabil multă altă lume. Poate toată lumea. Cine știe?
Oricum, i-am dat provocarea următoare.
Să încerce să-și definească sistemul pe care și-l dorește în lume. Tot ce propăvăduiește, promovează și propagă acum, să-și imagineze că ar fi real. Să pună pe hârtie, să scrie exact la un nivel cât mai detaliat și să-și imagineze cum ar fi viața lui ca om simplu în acest sistem. (Ar fi o idee de carte, apropo.)
Atenție, nu viața ca președinte sau orice alt fel de membru al vreunei elite, ci ca om simplu, la fel cum este, și suntem, în sistemul actual, cel real.
Va fi mai fericit? Va fi viața lui tot ce și-a dorit? Va fi totul perfect? Va fi comunismul lui ceva ce o să-l mulțumească? Va fi lumea pe care și-o imaginează cea ideală?
Va avea curajul să-și imagineze și dezavantajele sau nu?
Dacă da, în momentul în care comunismul îl vor afecta în mod direct, oare se va dezice de comunism și va deveni fan al unui alt sistem, presupus mai bun?
Sau își va accepta creația cu bune și rele?
Lasă un răspuns