Mi-am mutat recent toată galeria media de pe Google Photos pe iCloud și am revăzut filmulețe cu fiică-mea de când era mică. Unele făcute de noi, altele de ea singură cu telefoanele noastre făcând ca animalele, chinuind pisica și toate prostiile posibile.
M-a prins o nostalgie extraordinară, acum are 12 ani și mi se pare că a trecut timpul atât de repede și că am pierdut atât de mult, n-o să se mai întoarcă niciodată perioada aia de fericire pură.
Deși de când s-a născut lucrăm de acasă și eu, și soția, deci am petrecut mai mult timp împreună decât majoritatea familiilor. Dar nu știu, simt asta, că nu m-am bucurat suficient.
În fine, ăsta ar fi sfatul meu pentru tinerii părinți, faceți filme copiilor, bucurați-vă de perioada când sunt mici și fericiți la maxim de orice, jucați-vă și filmați-vă, prostiți-vă. Eu simt că nu m-am prostit suficient, am fost prea serios, poate prea sever.
Pozele mă impresionează mai puțin, dar filmulețele mă omoară. Nu pot exprima bucuria de a le revedea.
Lasă un răspuns