N-a fost nicio premieră serioasă vinerea asta așa că am fost nevoiți să alegem o soluție de avarie ca să nu stăm totuși în casă.
Și cum la Barbie în echipa spioanelor nu m-am încumetat să merg, a rămas London Has Fallen cu Geraldo Butlerio.
Filmul e fix ce te aștepți, nu e material de Oscar, așa că o să vă povestesc niște spoilers.
– – –
Personajul lui Geraldo și președintele Americii sunt rămași de capul lor prin Londra, noaptea. Polițiștii sunt retrași de pe străzi, zici că-i Gotham City, doar teroriștii mai mișună.
– Ce facem, Geraldo?
– Luăm o mașină și mergem la ambasadă.
– Păi nu se așteaptă să facem asta și ne pregătesc o capcană?
– Ba da, dar e singura soluție.
Zici? Singura soluție?
Ce-ar fi să bați la o ușă, să-l iei ostatic pe ăla care răspunde și să-i zici: – Man, stai chill că nu te rănim, stăm și noi la tine în noaptea asta.
Ce șanse au teroriștii să te găsească? Se apucă să bată pe la toate ușile din Londra?
– Bună seara, ne scuzați, îl ascundeți cumva pe președintele Americii?
– Nu.
– Ok, scuze de deranj. Hai băieți, verificați și la doamna Popa de la etajul 3.
Intri într-o casă la întâmplare, pui de-un ceai, joci un renț, te trezești dimineață și dai telefon la 112.
Îl dai pe proprietar afară din casă: – Du-te, man, în parc vreo 3-4 ore că aici o să fie belea.
Ieși din casă, treci peste drum, îl iei ostatic pe vecin: – Stai chill, man, nu te rănim, vrem să stăm puțin aicișea să observăm ce se întâmplă peste drum.
Dacă teroriștii interceptează apelul la 112 și vin, găsesc casa goală, ce crezi că fac? Încep să bată pe la uși pe la vecini?
Nu cred, deci stai lejer și observi pe vizor de peste drum, ca babele, și aștepți să plece.
Dacă vine poliția adevărată, ieși și le faci semn: – Uite tati, suntem aici.
Sfârșit.
Lasă un răspuns