Majoritatea oamenilor de stânga pe care i-am auzit/citit promovând diverse proiecte care schimbă lumea nu iau în considerare (sau aleg voit să ignore) mereu același lucru – NATURA UMANĂ.
Hai să ne uităm la țările în care se discută despre posibilitatea implementării unui Basic Income, sau chiar se fac teste de implementare: Islanda, Finlanda, Germania, Danemarca, Norvegia, Suedia.
Știți ce au în comun toate țările astea?
Sunt țări nordice cu populație în mare majoritate de religie protestantă. O religie în care muncă + austeritate = prosperitate.
N-o s-o lungesc pe tema asta cu viziunea reformată asupra nobilității muncii la orice nivel care este ingredientul principal în crearea și dezvoltarea capitalismului. Pentru asta există Wikipedia.
Ideea e că oamenii ăia au munca în sânge. De aia funcționează asistența socială acolo.
Pentru că fără o mentalitate colectivă adânc înrădăcinată axată pe muncă nu are cum să funcționeze un sistem de asistență socială, indiferent ce fel de sistem este, că îi zice Basic Income sau altfel.
Vi se pare că în România avem o mentalitate axată pe muncă?
Let me Google that for you
Cifrele diferă de la un site la altul dar în esență se învârt în jurul a 6 milioane de angajați din care doar 4 milioane angajați în sectorul privat (adică oameni direct productivi).
4 milioane din 19 milioane. Undeva la 20% din țară. Care muncesc și produc valoare adăugată.
Restul? Să ni se dea, să ni se facă, să ni se aducă, să ni se rezolve. Mda.
Lasă un răspuns