Câteva impresii din Germania

Am fost în vacanță în Germania.

Avion până la Stuttgart, 3 trenuri și un autobuz până la Rust, stat 5 zile la Europa Park, autobuz și 2 trenuri până la Kaiserslautern de unde ne-au pescuit niște verișori, stat la ei încă 4 zile, timp în care am vizitat baza americană de la Ramstein și Koblenz (dus pe autostradă, întors pe ruta panoramică, malul Rinului), la final retur la Stuttgart și avion acasă.

Infrastructură

Se putea și mai simplu dar am vrut să experimentez Germania, s-o simt, să merg pe jos, cu mașina, cu transportul în comun, cu de toate.

Am vrut o aventură.

N-a fost prea mare aventură pentru că Deutsche Bahn, întreprinderea de stat care gestionează rețeaua feroviară, are o aplicație, DB Navigator, prin care îți poți gestiona călătoria.

Poți vedea orarul trenurilor, opririle, legăturile, poți cumpăra bilete direct în aplicație, îți arată și footpath pe unde s-o iei în anumite cazuri. Trenurile și autobuzele vin și pleacă fix la ora stabilită, totul e prea bine organizat, nu e nicio aventură.

Apropo, unul dintre trenurile cu care am mers (ICE) a prins o viteză maximă de 240 km/h. Nu troncăne, nu te scutură, nimic. 240 la oră.

În medie, am parcurs cam 100 km într-o oră, fie că am mers cu mașina, fie cu trenul (cu schimbat 3 trenuri și timpi morți prin gări). Pe unele rute unde presupun că sunt și trenuri directe cred că media urcă bine.

Design coerent & consecvent

Am văzut mult design industrial, minimalist, culori reci (diferite nuanțe de gri), metal, sticlă, typography mișto, fonturi, spațiere, aliniere. De la indicatoare și semne din aeroport și gări mari până la cea mai mică haltă, designul e coerent și consecvent.

Străzile, trotuarele, bordurile, la fel și la oraș și la sat – consecvență.

Chestia asta mi s-a părut o normalitate atât de simplă care dovedește cât de în urmă suntem noi – la nivel de ierarhie feudală, adică la capitală e cel mai frumos, că e capitală, și scade civilizația până la sat unde sunt fraierii, n-au ei nevoie de asfalt.

Nu, dacă stai în sat nu înseamnă că ești cetățean de rang 2 sau 3 și nu meriți asfalt, ai stradă și trotuar fix la fel ca la oraș.

În Rodenbach vor unii să construiască niște case. Le-a făcut primăria drum, trotuare și le-a scos în dreptul lotului de teren o țeavă din pământ cu tot felul de alte țevi și cabluri, presupun că apă, curent, internet și ce-o mai fi.

Sat de 4.000 de oameni.

Îngrijit

Nu am văzut fire și cabluri pe stâlpi, asta dă un aspect aerisit și îngrijit. Foarte puține case murdare sau neîngrijite, toate păreau recent renovate.

Chiar și prin zone industriale de la marginea orașelor pe care le-am văzut din mersul trenului, clădirile (gen depozite) păreau foarte curate și îngrijite.

Mașinile par toate noi sau recent spălate și lustruite.

Cred că e din cauză că nu există praf. Pentru că ori e asfalt, ori e iarbă, ori e piatră – nu am văzut nicăieri pământ, cum sunt la noi tot felul de locuri virane de unde ridică vântul praful și-l plimbă prin oraș.

În special în satele unde am stat, Rust și Rodenbach, totul e foarte îngrijit, pare ireal, e idilic. În Kaiserslautern am văzut și mizerie dar mi s-a spus că am trecut printr-o zonă de refugiați.

Koblenz, un oraș de 100.000 de oameni, arată super mișto.

Nu zic că e perfect, să stai să mănânci de pe jos, dar nu e vorba de perfecțiune, pur și simplu n-am văzut nimic care să arate părăsit sau prăfuit. Fiecare își îngrijește bucata lui sau face primăria, nu știu, dar e foarte îngrijit.

N-am văzut câini vagabonzi sau alte animale aiurea pe străzi.

Reguli

Se respectă regulile, prin sat se merge încet, relaxat (30 km/h). Și pe autostradă sau pe drumurile naționale se circulă calm, nu părea că s-ar fi grăbit cineva.

Duminica totul închis, eu obișnuit să ies din bloc, să trec strada și să intru în market în orice zi la orice oră, am cam făcut foamea în duminica în care am ajuns.

N-am văzut parcări aiurea, fiecare are pătrățelul lui unde parchează. 10 euro amendă dacă ai parcat în pătrățelul vecinului, 15 euro amendă pentru depășit viteza, 800 euro amendă pentru tras de pe torente.

N-ai voie să speli mașina în curte sau în fața casei ca să nu se ducă detergentul în pânza freatică. Ai coșuri separate de gunoi pentru reciclare.

La o plimbare pe la marginea satului, s-au apucat să ne latre niște câini pe care stăpânii îi lăsaseră să se joace liberi. Au sărit oamenii ăia super panicați, și-au tras câinii (nu erau oricum pitbuli ci oițe din alea mici) și și-au cerut scuze încontinuu plecând imediat cu câinii.

Presupun că erau panicați pentru că le era frică să nu îi reclamăm că și-au lăsat câinii liberi și să-și ia amendă. Deci reguli + amenzi = asumarea responsabilității.

Amabilitate & politețe

Nu mi s-a părut că nemții ar fi reci, cum zice lumea. Mi s-a părut că sunt amabili și politicoși, civilizați.

Într-un tren mai aglomerat, controlorii au fost mai interesați să ne găsească loc jos, ca să nu stăm în picioare, decât să ne controleze dacă avem sau nu bilete.

Tot în tren, oameni care aveau valize mai mici dar ocupau spațiul pentru valiză mare și-au cerut scuze și ne-au eliberat locul când au văzut că avem valiză mare.

Niște vecini de la pensiune din Rust au intrat în vorbă cu noi, ne-au întrebat cum ne place la Europa Park, ne-au întrebat de Disneyland, despre mâncare și alte chestii, păreau sincer încântați să stea de vorbă cu noi.

Gazdele ne-au dat bilete la parc, consumație, tot ce vrem – stați liniștiți, plătiți la final, cu tot cu cazarea. La fel de relaxată lumea și la magazine, nu plecau de la presupunerea că ai venit să ciordești ceva sau să tragi țeapă.

Concluzii?

Suntem în urmă tare.