Bătrân.
Ăsta cred că e cel mai potrivit cuvânt care să exprime cum mă simt.
Mă simt bătrân.
Am nasul înfundat, nu prea mai aud cu o ureche, mă doare-n gât.
N-am energie, n-am chef de nimic, sunt obosit, nu mă odihnesc calumea, mă doare capul, mă dor ochii, mă dor oasele, mă dor toate.
Într-o zi, m-am dus cu fiică-mea la ORL și dacă tot eram acolo am zis să mă consulte și pe mine, nu mai fusesem la ORL din clasa a 7-a, când m-am operat de polipi.
Am aflat că nara dreaptă e aproape blocată, nu respir cum trebuie, nu se oxigenează creierul cum trebuie și că de fapt, nu sunt chiar așa de „bătrân”.
Mi-a recomandat să mă gândesc serios la o septoplastie (operația de corectare a deviației de sept), nu neapărat imediat dar, ca idee, e bine de făcut cât mai repede. Pe măsură ce înaintezi în vârstă lipsa oxigenării poate duce la diverse alte probleme, chiar și la probleme de inimă.
Mi-a spus că după operația de deviație de sept o să mă simt un alt om, o să-mi pară rău că n-am făcut-o mai devreme. Din ce am citit pe net asta spune toată lumea, că ești ca renăscut după operație.
Între timp, am fost la dentist și a trebuit să fac o intervenție la microscop, într-o poziție orizontală în care trebuia să stau cu gura deschisă cel puțin o oră.
N-am rezistat mai mult de 10 minute, simțeam cum nu pot să înghit, mi s-a închis gâtul, iar am făcut un mic atac de panică. Recomandarea a fost să mă duc la Iași sau București la o clinică care face cu sedare, în Bacău nu se fac SF-uri din astea, altfel n-am șanse să rezolvăm infecțiile de canal.
Având în vedere că toate problemele se pare că vin de la nas, am zis să încep de la origine, să rezolv deviația de sept, să respir calumea și de-acolo s-o luăm să rezolvăm pe rând și restul.
Așa că m-am hotărât s-o fac și am început să caut doctori.
100 de oameni mi-au dat 110 recomandări diferite, nici nu știi ce să faci, cu cine să mai vorbești.
La un moment dat m-am enervat și am ales la nimereală un doctor, nu mai puteam de atâta informație, simțeam că dacă mai stau să analizez și să supra-analizez o să mă lungesc și o să mă răzgândesc.
Am fost la doamna dr. Mihaela Popovici, care are cabinet și în Bacău dar operează în București la Euroclinic din rețeaua Regina Maria.
M-a consultat, mi-a făcut poze în nas și urechi, am hotărât să nu o lungim și peste 2 săptămâni mă operez. Septoplastie + rinoplastie, deci reparăm deviația și facem și puțin estetic.
Sunt într-un rollercoaster emoțional de când am luat decizia, am zile de frică totală urmate de zile în care sunt super încrezător că o să iasă bine.
O să actualizez articolul pe parcurs cu diverse informații, deja a început lumea să mă întrebe detalii, o să scriu tot aici, dacă aveți întrebări, lăsați comentarii.
……
Revin cu detalii.
Consultația a costat 350 lei, mi-a dat un anestezic în nas după care a băgat o cameră și mi-a arătat pe TV ce-i pe acolo.
Am făcut și un poligraf, e un aparat cu care dormi, cu senzori și niște tuburi prin care respiri și care îți face un grafic cu respirația în timpul somnului.
Nu sunt prea sigur de ce am făcut asta, care a fost utilitatea concretă dar mai bine să faci de toate și să n-ai nimic decât invers.
Mi-a dat să fac analize de sânge, urină și un exudat. Am făcut și examen cardiologic și EKG, computer tomograf, radiografie pulmonară.
Am mai făcut o consultație în care ne-am uitat pe analize și mi-a explicat chestii. La CT s-a văzut că deviația e mai masivă decât apărea la consultația inițială cu camera video.
În mod surprinzător, sinusurile sunt curate, nu am probleme cu inima, la fel, surprinzător cică pentru cineva cu o deviație așa masivă.
Sunt perfect sănătos.
Așa am fost dintotdeauna, nu prea sunt fan analize, mi le fac o dată la 10 ani, de fiecare dată au fost perfecte, toate valorile în zona mediană.
Mi-a mai dat să iau niște antihistaminice, niște pastile de curaj, niște calciu și un tratament pentru piele – Truvivity.
Nu mai știu cât a costat fiecare chestie în parte dar mi-am făcut un total general cu cât am cheltuit până acum și am ajuns undeva pe la 2700 lei.
Operația în sine o să coste 2500 de euro.
Am primit un mail de la Clinica Urechii Chirurgie cu confirmarea că au rezervat sala de operație la Euroclinic, mi-au atașat un pdf cu instrucțiuni preoperatorii și informații generale despre operația de dezobstrucție septo-piramidală, ăsta e numele complet al procedurii.
……
Lumea mă întreabă de ce e așa scump, puteam să ies mai ieftin.
Da, operația se poate face cu costuri între 500 și 5000 de euro. Eu am ales un preț mediu, de obicei așa aleg orice produs sau serviciu.
În special când vine vorba de sănătate, nu vreau să aleg cea mai ieftină soluție dar nici nu-mi permit să merg la doctorul vedetelor. O soluție de mijloc e ceea ce îmi permit și simt că ar fi și ok calitativ.
Am fost asigurat că se folosesc cele mai moderne metode, de exemplu coblația și nu se mai pun kile de vată în nas ci un sistem de tuburi de silicon.
Teoretic, procedurile astea moderne ar trebui să însemne o recuperare mai rapidă, mai puțină sângerare, minimalizează riscurile de complicații etc.
Deci cam asta ar fi în spatele prețului ridicat, e posibil să fie doar un placebo pentru mine, sunt conștient, dar așa mă simt eu bine.
…..
Cu o zi înainte de operație am fost la un consult preanestezic și la un control prechirurgical, am trecut în vedere ultimele detalii.
În ziua operației, la ora 7 dimineața, m-am prezentat, nemâncat și nebăut, la spital. După ce am semnat tot ce era de semnat m-au dus la cameră, foarte frumos, ai tot ce-ți trebuie: papuci, pijamale, halat, prosoape, gel de duș, șampon, pastă și periuță de dinți, kit de bărbierit etc…
Mi-au dat un gel special ca să fac duș, am tras niște ciorapi din ăia compresivi pe mine, pijamale apoi mi-au pus perfuzia.
La 9 am plecat spre sala de operație.
M-au așezat, pregătit, m-a întrebat o asistentă dacă sunt ok și apoi… psst, pssst, hai deschide ochii.
Am început să devin conștient, parcă mă trezeam dintr-un somn adânc, mă uit la ceas, era ora 14.
Eram așa de bucuros că eram în viață și trecuse tot, nu simțeam nicio durere, eram super high.
Pe măsură ce trecea efectul anesteziei începeam să-mi simt capul mare dar tot fără durere. Noaptea a fost mai greu, trebuia să respir pe gură și mi se usca foarte tare, beam apă non-stop, n-am reușit să mă odihnesc prea bine.
A doua zi dimineață, pe la 10, a venit doctorița și mi-a scos tampoanele din nas. Mi-a zis că am sângerat mult și a trebui să pună tampoane. După ce le-a scos, mi-a dat cu niște picături (Rinofug și Rinogel) și mi-a zis că pot să plec când vreau, sunt ok.
Scosul tampoanelor din nas e singura durere pe care am avut-o în toată experiența asta cu operația. E mai mult o usturime, o senzație ciudată, zici că-ți aspiră creierii pe nas, mi-au dat lacrimile instant.
În rest, absolut nicio durere, doar disconfort.
Cel mai mare disconfort pentru mine a fost cu gâtul, a durat 2-3 zile să mă obișnuiesc să respir pe gură, mai ales să mănânc, mă cam panicam că mă înec.
În ziua a patra am mers la o curățare, mi-au aspirat secrețiile, sânge, ce mai era pe acolo. Nici aspirarea asta nu e senzație plăcută.
În ziua a zecea după operație am mers să-mi scoată masca și tuburile de silicon din nas. Mi-a lăsat niște fire și mi-a mai pus o serie de plasturi.
E o senzație foarte mișto să ai nasul liber.
Nu e neapărat chestie de respirație, de aer, cât e de mirosuri, cel puțin la mine.
A fost o avalanșă de informație olfactivă, parcă nu mai era un singur miros format din mai multe diverse arome ci reușeam să identific foarte specific mirosuri, separarea lor era incredibil de bună.
Mă simțeam de parcă aș fi căpătat o superputere, e fantastică senzația.
Am mai mers la câteva controale, totul pare a fi în regulă, mi-au mai aspirat din nas și mă dau și eu acasă cu ser fiziologic.
Timp de o lună nu am avut voie să fac efort, nu am avut voie să stau cu capul aplecat pentru că îmi curge sânge din nas, n-am avut voie să îmi suflu nasul, putea doar să trag.
M-am mai dat cu Rinofug (doar dacă sângera, dar nu prea am sângerat) și cu Rinogel, apoi am trecut pe Respiran Hyal, apoi doar ser fiziologic. Am încercat și apă de mare dar îmi usca nasul, nu-mi plăcea și m-a lăsat doar pe ser fiziologic.
Control după 2 luni
După 2 luni de la operație încă îmi simt ciudat oasele, ca după o lovitură puternică, vârful e în continuare amorțit și am înțeles că o să se dezamorțească după aproape 1 an. Totodată, vârful ar trebui să mai coboare în timp, acum e ușor ridicat, sunt cu nasul pe sus.
Pot să-mi suflu nasul fără probleme, nu mă doare sau ustură. Mă mai dau cu ser fiziologic din când în când și o mai pun pe soție să-mi mai scoată cu penseta diverse coji ce se mai formează.
După ce îmi curăță cojițele respir super bine dar se formează destul de repede înapoi, sper ca odată cu trecerea timpului să nu se mai formeze și să rămân cu nasul liber. Acum încă mai am momente când îl simt înfundat.
Deocamdată încă mai am zile când parcă e mai umflat, zile când stânga e mai umflată decât partea dreaptă, zile când baza nasului e mai lată sau mai îngustă.
Acum, fiind nasul drept, se văd mai pronunțat celelalte defecte, cum ar fi nările, una mai lăsată și cealaltă mai ridicată. Am observat că e ușor să cazi pradă supra-analizării nasului și să devii obsedat că nu e perfect.
Control după 6 luni
După 6 luni de la operație, am mai fost la un control, totul e în regulă. Încă e semi-amorțit și mă doare dacă apăs pe nas din greșeală.
Odată cu venirea frigului am mai observat o chestie – nu mă mai deranjează frigul și vântul ca înainte.
Înainte îmi puneam căciulă în septembrie și o dădeam jos în aprilie – dacă mă prindea un curent, vânt sau frig la cap eram terminat pentru 2 săptămâni: muci, dureri de cap etc.
Acum m-a prins prima zăpadă (sfârșitul lui noiembrie) fără căciulă, am stat în curent, în vânt, m-am spălat pe cap și după 10 de minute am ieșit afară cu capul gol – nimic.
Simt că e mai frig, nu sunt dintr-o dată iron man, dar nu mă mai deranjează așa de tare și nu mai pățesc nimic, nu mă doare capul, nu muci, nu nimic.
Treaba e bună.
Control după 1 an
În principiu totule ok dar a apărut o perforație septală.
E mică (4 mm), nu e ceva care să mă deranjeze foarte tare și nici nu afectează cu nimic în afară de un ușor șuierat câteodată, dar mi-e ciudă că nu e totul perfect.
Nu dau vina pe nimeni, de la început am avut mucoasa foarte subțire și la un moment dat, pe la începutul anului, am intrat și cu nasul într-un geam. Mi-e ciudă maxim de faza asta, în 40 de azi de viață nu m-am lovit niciodată la nas și m-am lovit acum ca prostul, după operație.
Asta e viața, ce să-i faci.
În fine, de respirat respir bine, estetic arată puțin mai bine nasul, n-am de ce să mă plâng. Per total sunt mulțumit și cred că a meritat să fac operația.
Lasă un răspuns