Lumea crede că sunt o proastă.

Că nu-mi dau seama ce e cu asistenta de 23 de ani care e nelipsită de lângă domnul O.

Că pun botul la vrăjeli de genul – e fata lu’ colegu’, abia a terminat facultatea și n-a găsit nimic, am angajat-o ca o favoare, să aibă experiență la CV.

Știu foarte bine cum stau lucrurile. Dar astea sunt realitățile cu care te confrunți atunci când ești o doamnă. Sau credeați că e ușor să fii doamnă?

Dar totuși o doamnă trebuie să fie atentă. Nu la frumoasele cuminți după care salivează ca nătărăul, în niciun caz. Astea-s proaste.

De țigăncușele tupeiste trebuie să-ți fie frică. Nu mă refer la persoanele de etnie rromă, Doamne ferește ca o doamnă ca mine să fie rasistă, nici vorbă, ci la „țigănci” în sensul plastic.

Adică la fetișoarele alea versate, de cartier, care nu pot fi numite frumoase, hai, unele chiar de-a dreptul urâte, genul Tonciu, dar care se bagă la înaintare pe bărbații altora cu tupeu maxim și blowjob-uri pe măsură.

Alea-s periculoase.

Și nu cumva să se îndrăgostească prostul. Și să vrea să-și trăiască a doua tinerețe cu pițișoara prin Ibiza. Și să rămâi ne-doamnă.

E-he-he, tare greu să fii doamnă!