Am primit recent un comentariu la articolul despre operația de deviație de sept legat de costuri, mai exact de faptul că doctorii îți iau cât pot de pe tine, fiecare întâlnire, fiecare pastilă, bagi bani de fiecare dată.
Nu e prima dată când aud argumentația asta, câteodată chiar de la oameni care ar trebui să înțeleagă logica pentru că au și ei afaceri similare.
Plecând de la asta, am sărit dintr-o idee în alta în cele ce urmează…
De ce unele lucruri costă mai mult iar altele mai puțin
Ideea e că unele afaceri sunt mai scalabile iar altele mai puțin scalabile.
De exemplu la noi la găzduire putem să scalăm foarte mult cu software, automatizări, standardizări, proceduri, self-help pentru clienți. Chestiile astea ne ajută să nu cheltuim timp, care e resursa cea mai scumpă.
Printre altele, e un motiv pentru care găzduirea shared e un serviciu ieftin.
În alte domenii nu ai cum să faci afaceri fără să cheltui timp.
Doctorii, maseurii, protezistele de unghii, împletitoarele de păr, antrenoarele de fitness etc… toți trebuie să cheltuie timp. Dacă îi pune la pat o boală, nu produc nimic în alea 2 săptămâni. Afacerea lor nu produce nimic fără ei.
Timpul e finit.
Pe termen scurt, pot să tragă de ei și să lucreze 10-12 ore pe zi ca să facă mai mulți bani, dar pe termen lung nu pot susține mai mult de 6-8 ore de muncă pe zi.
De aia trebuie să scoată maximum de bani din orele alea.
E normal ca fiecare consultație să coste, e normal să nu fie incluse în costul operației, e normal să se factureze fiecare minut în care îl ții pe un om ocupat.
De ce nu există garanții chiar dacă dai bani mulți
Credem că e normal ca serviciile ieftine să vină fără garanții, cum ar fi la noi găzduirea shared care e best-effort, nu e nimic garantat.
Raportându-ne la asta, trăim cu impresia că serviciile scumpe ar trebui să fie garantate, că de asta sunt scumpe, nu?
Există într-adevăr cazuri în care serviciile sunt scumpe pentru că sunt oferite prin contract unele garanții. Dar de cele mai multe ori sunt scumpe din alte motive, cum ar fi costurile mari (timp, specializare ridicată).
Am făcut operație la nas de 3500 de euro, m-au pus să semnez că e best-effort, nu garantează nimic, nu-i trag la răspundere dacă merge ceva rău.
Mi-a luat foc din senin un Polo vechi de 15 ani, unui fotbalist i-a luat foc din senin un Ferrari vechi de o lună.
Deci nu, lucrurile scumpe nu sunt garantate. Nu există perfecțiune, nu există garanții.
Este responsabilitatea fiecărui consumator să se informeze despre produsele și serviciile pe care vrea să le achiziționeze, să-și asume responsabilitatea pentru îngrijirea și mentenanța lor și să accepte că s-ar putea să nu fie perfecte.
De ce profesioniștii costă mai mult decât neprofesioniștii
Dincolo de argumentul evident că au mai multă experiență și știu mai multe pe domeniul lor, profesioniștii trebuie să ceară mai mulți bani pentru că, fiind profesioniști, pierd mai mulți clienți și bani decât neprofesioniștii.
Acționând profesionist, pierzi bani.
Spui adevărul, pierzi clientul și banii. Încerci să educi clientul, pierzi clientul și banii. Încerci să responsabilizezi clientul, ghici ce?
Nu-i pierzi pe toți, dar pierzi mai mulți decât pierde unul care îi zice clientului ce vrea să audă despre ce vrea să primească – mult, ieftin, bun, garantat 100%, perfect.
Astfel, un profesionist nu poate fi și profesionist și mass-market în același timp. N-o să poată avea mai mulți clienți, mai multă cotă de piață decât un neprofesionist.
Un profesionist va fi mereu de nișă. Iar un produs/serviciu de nișă e mai scump decât unul mass-market.
Lasă un răspuns