Cum gândește o corporație

The Last of Us Part II, unul dintre cele mai așteptate jocuri ale anului, care trebuia să iasă pe 29 mai, se amână.

Sony zică că „Logistically, the global crisis is preventing us from providing the launch experience our players deserve”.

Asta înseamnă că nu pot produce până în mai jocurile în format fizic și ar trebui să lanseze doar în format digital dacă ar fi să păstreze data lansării.

Majoritatea celor care așteaptă jocul probabil în format digital îl cumpără de pe PlayStation Store. Dar există o masă de oameni, mai mică sau mai mare, nu știu, care cumpără în format fizic, probabil variantele mai scumpe, gen Collector’s Edition.

Ăștia sunt dispuși să dea 400 lei în loc de 300, iar dacă s-ar lansa jocul doar în format digital corporația ar pierde suta aia de lei de la oamenii ăia.

Cam așa se gândește, trebuie să iau maxim de bani pe care vrea omul să mi-i dea. Maxim. Dacă are și vrea să-mi dea 400, de ce să-i vând eu jocul doar cu 300?

11 răspunsuri la “Cum gândește o corporație”

  1. Tot “articolul” este bazat pe cum banuiesti tu ca gandeste o corporatie. N-ai nicio dovada, niciun argument, probabil nici n-ai lucrat vreodata intr-o corporatie. Dar tu scrii articole despre cum gandeste o corporatie. Bravo!

      • 53% din vânzările de jocuri de PS4 sunt digitale. Restul în format fizic. Cam atât de mică/mare este masa aia de oameni de care vorbești.

        Și eu aștept jocul și nu-l voi lua de pe Store, îl voi cumpăra fizic. Dincolo de rațiunile legate de profit, Sony vrea ca jocul să ajungă la cât mai multă lume. Nu toată lumea are o conexiune de net capabilă să descarce un joc de 50+GB și probabil că nici store-ul de Playstation nu e capabil să ducă un asemenea load.

        • Da, e și ăsta un aspect de luat în seamă. În ultima perioadă parcă a mers mai greu download-ul de pe Store.

  2. si nu toata lumea locuieste in Romania. In tarile bogate care au avut net cand noi inca nu aveam apa calda, infrastructura e f proasta si nu pot duce un download de asa nivel.

  3. Nu iei in calcul un lucru. Suta aia de lei la, sa zicem, 10 milioane de copii vandute, parca nu mai e „doar” 100 de lei nu?

    • Așa e, milion cu milion fac mai multe milioane.

      Ce am scris eu în articol e doar o simplă constatare, nu e un reproș; nu zic că ar fi rău sau că n-ar trebui să facă asta. Corporația face ce îi stă în natură să facă, la fel cum un tigru sau un șarpe face ce îi stă în natură să facă.

      E de datoria noastră, a consumatorilor, să deschidem ochii.

  4. Aici ar mai exista un aspect care merită menționat: noi oportunități. Spre exemplu: în loc să vândă 5x milioane de formate fizice cu 400lei, nu ar putea deasemenea să vândă 7 milioane de formate digitale cu 300lei? Cum mulți stau acum în casă, fără job, plictisiți, etc.
    Rezultatul ar fi: clienți mai mulți, profit mai mare, costuri de producție (fizică) mai scăzute, șamd.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.