Vorbeam cu un prieten care prestează diverse servicii legate de telefoane: reparații, carcase, ecrane, etc. și îmi zicea că a avut probleme cu laptopul și a pierdut niște informații de-ale clienților.
Mă întreba dacă știu vreun program în care să salveze datele clienților și să le trimită mesaje sau mailuri când mai are ceva promoții. Îi părea rău că a pierdut 1500 de numere de telefon de-ale clienților, că ar fi putut să le mai trimită mesaje și să mai vândă ceva.
I-am zis că nu știu exact un soft anume dar sigur există ceva și pentru nișa lui și i-am povestit de aplicația pe care o folosim pe nișa noastră, care ne costă 40 de dolari pe lună și care gestionează clienții și conturile de găzduire, facturează automat, trimite pe mail notificări de plată, facturi etc..
Mai povestim ce mai povestim, îi explicam că, deși nu poți să trimiți mesaje așa oricum, chiar dacă sunt clienții tăi (pentru că GDPR), e bine să facă chestia asta pentru afacerea lui, să-l ajute să crească, să vândă mai mult.
La care, un tip care asista și el la discuția noastră, îi zice vădit consternat ăstuia: băi, da’ n-auzi că-i patruj de parai pe lună!
„Patruj de parai pe lună.”
Atât a înțeles el din toată discuția aia. 40 de dolari pe lună. Scump. N-am.
Sărăcia e o boală mentală în primul rând, nu e lipsa banilor. E lipsa unor conexiuni care se întâmplă în creier.
În creierul omului cu patruj de parai nu s-a făcut declicul ăla, nu s-a născut întrebarea „cum mă ajută ăia patruj de parai ca să fac mai mulți parai?”.
„De ce să folosesc produsul / serviciul / aplicația asta? Ce face efectiv pentru afacerea mea? Cum mă ajută să fac bani?”
Nu, nici măcar nu se ajunge la argumente, la beneficii, la avantaje, la discuții pro sau contra. Totul se reduce la „cât costă” și acolo se oprește creierul. Pur și simplu nu procesează mai departe.
Asta e problema atunci când ești înconjurat de sărăcie, banii devin filtrul prin care privești lumea.
Cel mai probabil filtrul ăla era deja acolo de când te-ai născut și mult dinainte de asta, la părinții și bunicii tăi. Și de obicei nu-ți dai seama că privești viața printr-un filtru.
Lasă un răspuns