În weekend am fost la o întâlnire cu niște bloggerițe, invitat fiind ca să le răspund unor întrebări legate de hosting, WordPress, business online și altele.
Probabil că n-o să mă mai invite niciodată pentru că le-am cam certat. Dar o să supraviețuiesc.
Un lucru pe care l-am observat, nu numai la întâlnirea asta, ci și la alți oameni cu care intru în contact prin prisma jobului, este că mulți au o percepție foarte romantică asupra online-ului.
Au senzația că online e ușor, se fac bani ușor, dar ar vrea totuși ca lucrurile să fie și mai ușoare, să nu mai fie atât de tehnice, ar vrea ca oamenii din online să le vorbească pe înțelesul lor, să le fie explicate unele lucruri ca unor copii.
O bloggeriță a întrebat de ce firma de hosting la care este ea găzduită nu îi explică pe înțelesul ei niște chestii tehnice. Că ea, de exemplu, dacă se duce la grădiniță atunci vorbește pe înțelesul copiilor, nu?
Pare o comparație logică, dar e greșit pentru că tu, ca proprietar de site, nu ești copil. Ești un adult care a decis de bună voie și nesilit de nimeni să își deschidă un site, blog sau magazin online sau ce-o fi.
Nu a venit industria online la tine acasă și te-a obligat să îți faci site. Tu ai intrat în industria online – un mediu preponderent tehnic.
Da, internetul este un mediu tehnic. Vrei să faci o afacere online? Păi trebuie să te adaptezi acestui mediu tehnic, adică să înveți niște chestii tehnice.
Și totuși, deși tu ar fi trebuit să te adaptezi acestui mediu tehnic, industria online s-a adaptat foarte mult la începători și se duce încontinuu spre ei, făcând lucrurile din ce în ce mai ușoare.
CMS-urile precum WordPress au evoluat să fie cât mai ușor de folosit. Interfețele au devenit din ce în ce mai intuitive. Designul s-a democratizat, publishing-ul s-a democratizat.
Există unelte online, articole, forumuri, baze de cunoștințe, tutoriale, videoclipuri, podcasturi, prezentări etc – tot ce ai nevoie ca să înveți să te descurci în acest mediu tehnic.
Industria online a venit 90% înspre tine și, cu toate astea, tu nu ai chef să parcurgi restul de 10% și să înveți măcar câteva chestii de bază?
E ca și cum te-ai duce într-o altă țară și ai avea pretenția ca oamenii de acolo să vorbească limba ta și te superi că nu înțelegi nimic.
E o atitudine cel puțin copilărească, dacă nu chiar insultătoare.
Da, dar eu nu vreau să fac o afacere online. Nu fac bani din blog. Nu vreau să fac bani.
Am mai scris asta de multe ori, o repet – site-ul tău e o afacere fie că-ți place/convine sau nu.
Și prin afacere mă refer că e un produs, un produs media.
La fel cum Vocea României, Știrile Protv sau Noră pentru mama sunt niște produse media tv așa și blogul tău e un produs media, dar online.
Nu faci bani din blog? Îmi pare rău, înseamnă că ai un produs media falimentar, dar tot produs media este.
Nu vrei să faci bani din blog? Foarte bine, e alegerea ta, înseamnă că ai un produs media non-profit, dar tot produs media este.
Iar blogul tău, ca și produs media, e la fel ca orice alt produs. Orice produs din orice supermarket.
Produsul este așezat vizibil pe raftul supermarketului, ambalat cât mai atractiv. Gigel vede produsul, îl cumpără, îl consumă și, și … Doamne-Ajută, facem de trei ori semnul Sfintei Cruci, discret, cu limba… când vine mâine la supermarket mai ia unul. Și poimâine, și răspoimâine.
Produsul tău media urmează aceeași traiectorie:
- publici conținut și Gigel îl vede pe Google sau pe social media
- Gigel dă click pe titlul conținutului și intră pe site
- Gigel consumă conținutul
- Gigel vine și a doua zi să mai consume și alt conținut.
De aia site-ul tău e o „afacere”, fie că-ți convine sau nu sintagma asta. Pentru că are loc o tranzacție comercială între părți, o vânzare. Tu îi vinzi vizitatorului conținutul tău, iar el plătește cu timpul lui. El primește conținut, tu primești atenție.
Vânzarea asta e o realitate, se întâmplă, repet, fie că îți convine sau nu.
În filmul Boiler Room, personajul lui Ben Affleck are o scenă în care îi ceartă pe brokerii care trebuiau să vândă acțiuni prin telefon…
…there is no such thing as a no sale call. A sale is made on every call you make. Either you sell the client some stock or he sells you a reason he can’t. Either way a sale is made, the only question is who is gonna close? You or him?
every call is a sales call
Blogul tău nu diferă cu nimic de situația asta. Fiecare vizită pe blogul tău e un „sales call”. La fiecare vizită ai șansa să vinzi vizitatorului produsul tău media.
Dacă vizitatorul nu închide scârbit pagina după primul paragraf înseamnă că ai vândut. Ți-a citit toată postarea – ai vândut. Îți dă un like sau share – ai vândut. Te urmărește pe social media – ai vândut. Se abonează – ai vândut. Comentează – ai vândut.
Ca să reușești să faci „vânzarea” asta e nevoie să deții niște aptitudini – copywriting, seo, design, tehnic, analiză statistică, social media, prelucrare imagini etc…
Hai să reluăm ideea de mai sus cu traiectoria unui produs și să vedem cum stăm…
1. publici conținut și Gigel îl vede pe Google sau pe social media
Nope, nu există niște spiriduși magici care îi spun lui Google sau lui Facebook că ai scris tu ceva pe blog.
Pentru ca site-ul tău să fie vizibil și ușor de indexat e nevoie de niște chestii: sitemap.xml, robots.txt, optimizare on-page, adăugarea site-ului in Webmaster Tools etc…
Pe Facebook, poți să publici manual postarea sau să integrezi un plugin care să publice automat și pe social media atunci când publici un articol nou pe blog.
Astea sunt lucruri pe care cineva trebuie să le facă – ori le faci tu ori plătești pe altcineva.
2. Gigel dă click pe titlul conținutului și intră pe site
Gigel nu e obligat prin lege să dea click și să intre pe site-ul tău. Dacă vrei să-ți viziteze site-ul, intră și aici niște abilități și niște muncă.
Alegerea pozei, alegerea unui titlu și a unei descrieri, testarea mai multor titluri să vezi care generează mai multe clickuri etc…
Astea sunt lucruri pe care cineva trebuie să le facă – ori le faci tu ori plătești pe altcineva.
3. Gigel consumă conținutul
Chestia asta pare ușoară dar nu e.
Să-i oferi vizitatorului o experiență ușoară și intuitivă de navigare și de citire pe site-ul tău presupune alte aptitudini și altă muncă.
Să știi să scrii corect, să mai dai și câte un enter din când în când, ca să fie ușor de citit paragrafele, să nu ai fonturi ilizibile la mărimi ridicol de mici, să pui poze optimizate pentru web, să n-ai 300 de reclame, să nu distragi atenția de la conținut cu chestii irelevante, să se încarce decent site-ul etc… Există o multitudine de lucruri care te ajută să ții vizitatorul pe site.
Astea sunt lucruri pe care cineva trebuie să le facă – ori le faci tu ori plătești pe altcineva.
4. (cruce cu limba) Gigel vine și a doua zi să mai consume și alt conținut
Asta ar fi ideal.
Dacă toate lucrurile de mai sus sunt făcute bine punctul ăsta ar trebui să vină natural. Iar dacă nu vine natural atunci facem un remarketing, nu-i așa?
Nu știi ce-i aia remarketing?
Păi e un alt lucru pe care cineva trebuie să îl facă – ori îl faci tu ori plătești pe altcineva.
Observați vreun laitmotiv aici?
Da, ideea este că ori faci tu ori plătești pe cineva – nu există cale de mijloc.
Nu ai cum să ai succes într-un domeniu în care nici nu te pricepi, nici nu vrei să înveți și nici nu ești dispus (sau nu-ți permiți) să investești în oameni care se pricep.
E ridicol.
Pur și simplu ridicol cum unii oameni cred că se poate. Să ai o afacere online, un produs media online, nu e diferit de a avea o afacere offline.
Ți-ai deschide un restaurant fără să știi să gătești și fără să angajezi un bucătar?
Ți-ai deschide un cabinet stomatologic fără să ai școală de stomatologie și fără să angajezi pe cineva care are?
Cum ar fi să-ți vină la cabinet un om cu durere de dinți și tu să-i spui: – Mă scuzați, dar eu nu sunt medic stomatolog.
– Bun, atunci chemați medicul.
– Păi noi n-avem niciun medic stomatolog angajat.
– Și de ce aveți cabinet stomatologic în pana mea dacă nu e niciunul dintre voi medic stomatolog? Sunteți nebuni?
Imaginează-ți puțin scenariul ăsta. Nu-i așa că e super ridicol?
Nu-i așa că nimeni întreg la minte, niciodată, nu și-ar deschide un cabinet stomatologic fără măcar un medic stomatolog?
Și atunci de ce ne deschidem site-uri fără să ne asumăm că trebuie să învățăm niște chestii tehnice sau fără să investim într-un om tehnic?
Suntem nebuni?
Și nu e vorba aici de 2-3 bloggerițe de fashion care sunt atehnice. Am intrat în contact cu foarte mulți oameni, chiar unii care dețin de ani buni site-uri, și care nu se pricep la nimic tehnic, unii nu știu nici măcar engleză, spun că nu au timp să învețe și nici nu au un om tehnic în echipă.
E normal asta? Să încerci să faci afaceri într-un domeniu tehnic fără niciun om tehnic? Nu e ridicol?
Se pare că nu. Și știți de ce se întamplă asta?
Pentru că, spre deosebire de afacerile offline, unde ai contact direct cu vizitatorul și îți dă feedback imedit deci afli instant că faci ceva greșit cu cabinetul tău stomatologic fără stomatologi, în online nu ai niciun feeedback direct.
Nu există vizitatori care să-ți spună direct și rapid: – Vezi că faci ceva greșit. Nu te face nimeni de rușine, de râs, nu-ți spune nimeni în față că ești ridicol.
Vizitatorii ies de pe site-ul tău și își continuă viața și tu nu știi ce s-a întâmplat, nu știi că faci ceva greșit.
Vrei să nu eșuezi cu produsul tău media?
Primul pas este să înțelegi că nu poți fi începător toată viața.
Ai intrat într-un domeniu tehnic, complex, primul lucru cu care începi este să înveți cu ce se mănâncă. Trebuie să accepti că nu se poate face treabă fără să înveți tu să faci chestii sau să plătești pe altcineva.
Asta e valabil în orice domeniu, nu doar online. Există o mie de lucruri de făcut la site, o mie de lucruri pe care le schimbă Google sau Facebook și mereu trebuie să fii la curent, mereu ai de învățat ceva.
Nu trebuie să devii neapărat specialistul nr. 1 din țară dar să ajungi măcar până la un nivel la care să poți vorbi pe aceeași limbă cu ceilalți din industrie.
Măcar până la un nivel la care să-ți poți da seama dacă oamenii sau serviciile pe care îi/le plătești nu sunt țepe. Măcar atât.
Dacă vei continua să te dai cu fundul de pământ că nu știi chestii tehnice, că nu înțelegi limbajul tehnic și nu ai timp să înveți atunci poate că ar trebui să îți schimbi domeniul de activiate.
Nu e obligatoriu să ai un site, poate nu e pentru tine. Nu e nicio rușine, orientează-te către lucruri la care te pricepi sau măcar pe care ești dispus să le înveți.
Al doilea pas este să conștientizezi că site-ul tău este un produs media pe care îl vinzi. Și vânzarea asta, tranzacția asta, e o realitate pe care n-o poți ignora.
Decât dacă îți setezi site-ul să fie privat și pui noindex, să nu te găsească Google. Dar am o senzație că nu de asta ți-ai făcut site, ca să fie privat și neindexat de Google.
Deci haide să nu ne mai ascundem după scuze și să vindem mai bine produsul.
Al treilea pas este să conștientizezi și să accepți că site-ul tău nu e despre tine, este despre vizitatorii tăi.
Produsul este despre oamenii care îl consumă. Le oferă informație, entertainment sau ce mai ofera un produs media și de asta este consumat de oameni, pentru că obțin ceva din asta.
Oamenii consumă produse media din diverse motive iar de cele mai multe ori tu nu ești unul dintre ele.
Dacă ți-ai deschis blog de fashion din narcisism sau magazin online ca să te simți antreprenor, deja ai eșuat.
E ca și cum ți-ai deschide cabinet stomatologic fără să fii medic adevărat și fără să oferi servicii medicale ci doar așa, ca să îți zică „săru-mâna, dom’ doctor” babele din sat și să te simți tu bine că ai prestigiu.
Mai devreme sau mai târziu o să se prindă până și babele că falsezi.
Dacă reușești să conștientizezi și să accepți chestiile astea, s-ar putea să nu eșuezi cu site-ul tău.
S-ar putea.
Lasă un răspuns