De ce site-ul tău eșuează

În weekend am fost la o întâlnire cu niște bloggerițe, invitat fiind ca să le răspund unor întrebări legate de hosting, WordPress, business online și altele.

Probabil că n-o să mă mai invite niciodată pentru că le-am cam certat. Dar o să supraviețuiesc.

Un lucru pe care l-am observat, nu numai la întâlnirea asta ci și la alți oameni cu care intru în contact prin prisma jobului, este că mulți au o percepție foarte romantică asupra online-ului.

Au senzația că online e ușor, se fac bani ușor, dar ar vrea totuși ca lucrurile să fie și mai ușoare, să nu mai fie atât de tehnice, ar vrea ca oamenii din online să le vorbească pe înțelesul lor, să le fie explicate unele lucruri ca unor copii.

O bloggeriță a întrebat de ce firma de hosting la care este ea găzduită nu îi explică pe înțelesul ei niște chestii tehnice. Că ea, de exemplu, dacă se duce la grădiniță atunci vorbește pe înțelesul copiilor, nu?

Pare o comparație logică dar, cum ar spune Mr. Hollywood din 2 Stupid Dogs…

E greșit pentru că tu, ca proprietar de site, nu ești copil. Ești un adult care a decis de bună voie și nesilit de nimeni să își deschidă un site, blog sau magazin online sau ce-o fi.

Nu a venit industria online la tine acasă și te-a obligat să îți faci site. Tu ai intrat în industria online – un mediu preponderent tehnic.

Da, internetul este un mediu tehnic. Vrei să faci o afacere online? Păi trebuie să te adaptezi acestui mediu tehnic, adică să înveți niște chestii tehnice.

Și totuși, deși tu ar fi trebuit să te adaptezi acestui mediu tehnic, industria online s-a adaptat foarte mult la începători și se duce încontinuu spre ei, făcând lucrurile din ce în ce mai ușoare.

CMS-urile precum WordPress au evoluat să fie cât mai ușor de folosit. Interfețele au devenit din ce în ce mai intuitive. Designul s-a democratizat, publishing-ul s-a democratizat.

Există unelte online, articole, forumuri, baze de cunoștințe, tutoriale, videoclipuri, podcasturi, prezentări etc – tot ce ai nevoie ca să înveți să te descurci în acest mediu tehnic.

Industria online a venit 90% înspre tine și, cu toate astea, tu nu ai chef să parcurgi restul de 10% și să înveți măcar câteva chestii de bază?

E ca și cum te-ai duce într-o altă țară și ai avea pretenția ca oamenii de acolo să vorbească limba ta și te superi că nu înțelegi nimic.

E o atitudine cel puțin copilărească, dacă nu chiar insultătoare.

Da, dar eu nu vreau să fac o afacere online. Nu fac bani din blog. Nu vreau să fac bani.

Am mai scris asta de multe ori, o repet – site-ul tău e o afacere fie că-ți place/convine sau nu.

Și prin afacere mă refer că e un produs, un produs media.

La fel cum Vocea României, Știrile Protv sau Noră pentru mama sunt niște produse media tv așa și blogul tău e un produs media, dar online.

Nu faci bani din blog? Îmi pare rău, înseamnă că ai un produs media falimentar, dar tot produs media este.

Nu vrei să faci bani din blog? Foarte bine, e alegerea ta, înseamnă că ai un produs media non-profit, dar tot produs media este.

Iar blogul tău, ca și produs media, e la fel ca orice alt produs. Orice produs din orice supermarket.

Produsul este așezat vizibil pe raftul supermarketului, ambalat cât mai atractiv. Gigel vede produsul, îl cumpără, îl consumă și, și … Doamne-Ajută, facem de trei ori semnul Sfintei Cruci, discret, cu limba… când vine mâine la supermarket mai ia unul. Și poimâine, și răspoimâine.

Produsul tău media urmează aceeași traiectorie:

  1. publici conținut și Gigel îl vede pe Google sau pe social media
  2. Gigel dă click pe titlul conținutului și intră pe site
  3. Gigel consumă conținutul
  4. (cruce cu limba) Gigel vine și a doua zi să mai consume și alt conținut.

De aia site-ul tău e o „afacere”, fie că-ți convine sau nu sintagma asta. Pentru că are loc o tranzacție comercială între părți, o vânzare. Tu îi vinzi vizitatorului conținutul tău iar el plătește cu timpul lui. El primește conținut, tu primești atenție.

Vânzarea asta e o realitate, se întâmplă, repet, fie că îți convine sau nu.

În filmul Boiler Room, personajul lui Ben Affleck are o scenă în care îi ceartă pe brokerii care trebuiau să vândă acțiuni prin telefon…

…there is no such thing as a no sale call. A sale is made on every call you make. Either you sell the client some stock or he sells you a reason he can’t. Either way a sale is made, the only question is who is gonna close? You or him?

every call is a sales call

Blogul tău nu diferă cu nimic de situația asta. Fiecare vizită pe blogul tău e un „sales call”. La fiecare vizită ai șansa să vinzi vizitatorului produsul tău media.

Dacă vizitatorul nu închide scârbit pagina după primul paragraf înseamnă că ai vândut. Ți-a citit toată postarea – ai vândut. Îți dă un like sau share – ai vândut. Te urmărește pe social media – ai vândut. Se abonează – ai vândut. Comentează – ai vândut.

Ca să reușești să faci „vânzarea” asta e nevoie să deții niște aptitudini – copywriting, seo, design, tehnic, analiză statistică, social media, prelucrare imagini etc…

Hai să reluăm ideea de mai sus cu traiectoria unui produs și să vedem cum stăm…

1. publici conținut și Gigel îl vede pe Google sau pe social media

Nope, nu există niște spiriduși magici care îi spun lui Google sau lui Facebook că ai scris tu ceva pe blog.

Pentru ca site-ul tău să fie vizibil și ușor de indexat e nevoie de niște chestii: sitemap.xml, robots.txt, optimizare on-page, adăugarea site-ului in Webmaster Tools etc…

Pe Facebook, poți să publici manual postarea sau să integrezi un plugin care să publice automat și pe social media atunci când publici un articol nou pe blog.

Astea sunt lucruri pe care cineva trebuie să le facă – ori le faci tu ori plătești pe altcineva.

2. Gigel dă click pe titlul conținutului și intră pe site

Gigel nu e obligat prin lege să dea click și să intre pe site-ul tău. Dacă vrei să-ți viziteze site-ul, intră și aici niște abilități și niște muncă.

Alegerea pozei, alegerea unui titlu și a unei descrieri, testarea mai multor titluri să vezi care generează mai multe clickuri etc…

Astea sunt lucruri pe care cineva trebuie să le facă – ori le faci tu ori plătești pe altcineva.

3. Gigel consumă conținutul

Chestia asta pare ușoară dar nu e.

Să-i oferi vizitatorului o experiență ușoară și intuitivă de navigare și de citire pe site-ul tău presupune alte aptitudini și altă muncă.

Să știi să scrii corect, să mai dai și câte un enter din când în când, ca să fie ușor de citit paragrafele, să nu ai fonturi ilizibile la mărimi ridicol de mici, să pui poze optimizate pentru web, să n-ai 300 de reclame, să nu distragi atenția de la conținut cu chestii irelevante, să se încarce decent site-ul etc… Există o multitudine de lucruri care te ajută să ții vizitatorul pe site.

Astea sunt lucruri pe care cineva trebuie să le facă – ori le faci tu ori plătești pe altcineva.

4. (cruce cu limba) Gigel vine și a doua zi să mai consume și alt conținut

Asta ar fi ideal.

Dacă toate lucrurile de mai sus sunt făcute bine punctul ăsta ar trebui să vină natural. Iar dacă nu vine natural atunci facem un remarketing, nu-i așa?

Nu știi ce-i aia remarketing?

Păi e un alt lucru pe care cineva trebuie să îl facă – ori îl faci tu ori plătești pe altcineva.

Observați vreun laitmotiv aici?

Da, ideea este că ori faci tu ori plătești pe cineva – nu există cale de mijloc.

Nu ai cum să ai succes într-un domeniu în care nici nu te pricepi, nici nu vrei să înveți și nici nu ești dispus (sau nu-ți permiți) să investești în oameni care se pricep.

E ridicol.

Pur și simplu ridicol cum unii oameni cred că se poate. Să ai o afacere online, un produs media online, nu e diferit de a avea o afacere offline.

Ți-ai deschide un restaurant fără să știi să gătești și fără să angajezi un bucătar?

Ți-ai deschide un cabinet stomatologic fără să ai școală de stomatologie și fără să angajezi pe cineva care are?

Cum ar fi să-ți vină la cabinet un om cu durere de dinți și tu să-i spui: – Mă scuzați, dar eu nu sunt medic stomatolog.

– Bun, atunci chemați medicul.

– Păi noi n-avem niciun medic stomatolog angajat.

– Și de ce aveți cabinet stomatologic în pana mea dacă nu e niciunul dintre voi medic stomatolog? Sunteți nebuni?

Imaginează-ți puțin scenariul ăsta. Nu-i așa că e super ridicol?

Nu-i așa că nimeni întreg la minte, niciodată, nu și-ar deschide un cabinet stomatologic fără măcar un medic stomatolog?

Și atunci de ce ne deschidem site-uri fără să ne asumăm că trebuie să învățăm niște chestii tehnice sau fără să investim într-un om tehnic?

Suntem nebuni?

Și nu e vorba aici de 2-3 bloggerițe de fashion care sunt atehnice. Am intrat în contact cu foarte mulți oameni, chiar unii care dețin de ani buni site-uri, și care nu se pricep la nimic tehnic, unii nu știu nici măcar engleză, spun că nu au timp să învețe și nici nu au un om tehnic în echipă.

E normal asta? Să încerci să faci afaceri într-un domeniu tehnic fără niciun om tehnic? Nu e ridicol?

Se pare că nu. Și știți de ce se întamplă asta?

Pentru că, spre deosebire de afacerile offline, unde ai contact direct cu vizitatorul și îți dă feedback imedit deci afli instant că faci ceva greșit cu cabinetul tău stomatologic fără stomatologi, în online nu ai niciun feeedback direct.

Nu există vizitatori care să-ți spună direct și rapid: – Vezi că faci ceva greșit. Nu te face nimeni de rușine, de râs, nu-ți spune nimeni în față că ești ridicol. Poate doar Vali, câteodată.

Vizitatorii ies de pe site-ul tău și își continuă viața și tu nu știi ce s-a întâmplat, nu știi că faci ceva greșit.

Vrei să nu eșuezi cu produsul tău media?

Primul pas este să înțelegi că nu poți fi începător toată viața.

Ai intrat într-un domeniu tehnic, complex, primul lucru cu care începi este să înveți cu ce se mănâncă. Trebuie să accepti că nu se poate face treabă fără să înveți tu să faci chestii sau să plătești pe altcineva.

Asta e valabil în orice domeniu, nu doar online. Există o mie de lucruri de făcut la site, o mie de lucruri pe care le schimbă Google sau Facebook și mereu trebuie să fii la curent, mereu ai de învățat ceva.

Nu trebuie să devii neapărat specialistul nr. 1 din țară dar să ajungi măcar până la un nivel la care să poți vorbi pe aceeași limbă cu ceilalți din industrie.

Măcar până la un nivel la care să-ți poți da seama dacă oamenii sau serviciile pe care îi/le plătești nu sunt țepe. Măcar atât.

Dacă vei continua să te dai cu fundul de pământ că nu știi chestii tehnice, că nu înțelegi limbajul tehnic și nu ai timp să înveți atunci poate că ar trebui să îți schimbi domeniul de activiate.

Nu e obligatoriu să ai un site, poate nu e pentru tine. Nu e nicio rușine, orientează-te către lucruri la care te pricepi sau măcar pe care ești dispus să le înveți.

Al doilea pas este să conștientizezi că site-ul tău este un produs media pe care îl vinzi. Și vânzarea asta, tranzacția asta, e o realitate pe care n-o poți ignora.

Decât dacă îți setezi site-ul să fie privat și pui noindex, să nu te găsească Google. Dar am o senzație că nu de asta ți-ai făcut site, ca să fie privat și neindexat de Google.

Deci haide să nu ne mai ascundem după scuze și să vindem mai bine produsul.

Al treilea pas este să conștientizezi și să accepți că site-ul tău nu e despre tine, este despre vizitatorii tăi.

Produsul este despre oamenii care îl consumă. Le oferă informație, entertainment sau ce mai ofera un produs media și de asta este consumat de oameni, pentru că obțin ceva din asta.

Oamenii consumă produse media din diverse motive iar de cele mai multe ori tu nu ești unul dintre ele.

Dacă ți-ai deschis blog de fashion din narcisism sau magazin online ca să te simți antreprenor, deja ai eșuat.

E ca și cum ți-ai deschide cabinet stomatologic fără să fii medic adevărat și fără să oferi servicii medicale ci doar așa, ca să îți zică „săru-mâna, dom’ doctor” babele din sat și să te simți tu bine că ai prestigiu.

Mai devreme sau mai târziu o să se prindă până și babele că falsezi.

Dacă reușești să conștientizezi și să accepți chestiile astea, s-ar putea să nu eșuezi cu site-ul tău.

S-ar putea.

citat-esec-henry-ford
photo credit
  1. Un articol excelent și perfect valabil, dar, in apărarea acelor bloggerite aș spune că mai sunt și acele mii de firme din online ce vând multă informație mincinoasă în categorie online.
    Toate bune!

    1. Ai atins un punct ce poate deschide o discutie foarte interesanta. Oamenii tind sa ia de bune informatiile care se pliaza pe ceea ce vor ei sa auda in timp ce adevarurile care dor sunt respinse. De aia unii oameni nu pot fi ajutati niciodata cu adevarat.

  2. Eu una iti multumesc mult ca ne-ai ajutat in weekend cu asa multe informatii. Si cu raspunsuri la intrebari mai usor de digerat de tine. Si e normal. E asa cum ai scris. E un domeniu in care vrei nu vrei trebuie sa inveti sau sa fii invatat sau sa ai pe cineva in spate.
    Imi scot palaria in fata ta si a Elenei! Tot respectul.

  3. Musca de pe caciula mea tre’sa aiba vreo doua kile! :))
    Cred, totusi, ca am parut putin mai ignoranta decat sunt de fapt si mai incapatanata sa nu invat.
    Eu sunt de acord cu absolut tot ce ai scris mai sus, ca sunt un miliard de chestii pe care le ai de invatat si de facut cand ai blog – m-am dat cu capul de monitor de-a lungul timpului si am rezolvat, de una singura sau cu ajutoare, ce s-a putut. Am si invatat o gramada din cele enumerate de tine, tocmai pentru ca nu se poate sa ti se dea totul mura in gura, mai ales gratis, sau sa te nasti invatat.
    Dar… Cand ai un blog pentru ca iti place si te intretii din altceva, iar monetizarea nu e o prioritate, o parte din timpul de a invata notiunile mai inaccesibile (cele tehnice, in cazul meu) lipseste. Atunci cauti sa simplifici lucrurile: platesti ce e de platit, cauti solutii „rezistente” si te ocupi de continut si imbunatatirea lui – adica partea la care te pricepi si unde vezi rezultate prin comunitatea formata in jurul blogului. Nu cred ca toti avem capacitatea de a ne insusi termeni tehnici cu repeziciune.
    Asa ca eu iti lansez o provocare care sunt sigura ca va starni interes mai ales printre participantele la intalnire, dar care va ajuta si altor bloggerite mai putin tehnice, dar (cat de cat) puse la punct cu partea de continut si de captare a interesului cititorilor: sa incepi o serie de blogging basic know how pentru bloggerii de pe domeniu propriu, cu notiunile de baza pe care ar trebui sa le stie si skills simple de aplicat cand esti pe cont propriu. Ce zici?

    1. In primul rand as vrea sa imi cer scuze fata de tine, mi-am dat seama abia dupa aia ca am fost cam dur. Iarta-ma daca am ridicat tonul la tine, nu a fost cu intentie, doar ca ma ia valul dezbaterii.

      E o idee buna ce zici tu, poate ma ajutati si voi cu niste directii, adica pe ce linii sa ma axez, si o sa incep o astfel de serie.

      1. La discutie eu nu am simtit aceeasi atitudine ca cea din articol si atunci am inteles ca trebuie sa ma intalnesc cu providerul undeva la mijloc. Insa din articol pare ca sunt un fel de prototipul de blogger „asa nu”, care nu se implica si vrea totul de-a gata si-mi pare rau ca am creat aceasta impresie, zic eu ca e gresita.
        Ma gandesc sa iti arat, daca mai gasesc, raspunsurile primite de la tehnicul meu, si poate din ele sa-ti dai seama cam care sunt lacunele si sa ne mai explici una, alta. Nu ca si caz particular, ci ca exemplu de notiuni pe care un blogger fara background tehnic nu le intelege. E buna ideea?

          1. Am gasit unul din tichete, cel mai „in chineza” pentru mine.
            Problema e ca nu iti gasesc adresa de mail pe blog, iar prin formularul de contact nu pot transmite printscreens. Imi dai tu, te rog, un email la adresa care apare in formularul de comentarii, ca sa iti pot raspunde eu cu imaginile?

  4. Multumesc Andrei pentru articol. Si eu am plecat cu cateva impresii dupa blogmeet si mi-am dat seama ca sunt unele chestii basic pe care mi le inchipuiam cunoscute de toata lumea. 🙂
    Bunaoara ma gandeam la faptul ca tu taxezi fiecare serviciu pe care-l faci pentru clientii tai si stii exact cand sa pui punt. Eu am mai ajutat unele persoane pe partea de tehnic, dar niciodata nu m-am gandit ca de fapt „stai ca as putea fi platita pentru chestia asta”. Intr-un fel m-ai trezit.
    Nu am apucat inca sa-mi scriu impresiile, dar cred ca daca voi avea timp, o sa incerc direct sa le fac niste tutoriale fetelor cu majoritatea chestiilor care au fost intrebate atunci, pe grupul nostru de discutii.
    Mi-ar placea sa mai vii la intalnirile ce vor mai fi – sa mai scuturi putin din mitul ca bloggingul e „usor”.

    1. Eu sunt de parere ca nu ar trebui prestate servicii gratuite, tocmai pentru ca ajuta la propagarea mitului asta ca online e usor. Si asta e unul dintre lucrurile care tine pe loc industria online din Romania.

  5. Mobilizator articol! Mi-a placut partea cu ‘ Primul pas este să înțelegi că nu poți fi începător toată viața.’ si sper ca, de data asta, voi urma sfaturile si voi obtine rezultatul dorit. Spor in continuare la scris chestii faine

  6. Ai perfecta dreptate. De cand am trecut pe domeniu propriu am invatat foarte multe chestii tehnice ca altfel nu supravietuiam.
    Totusi… sunt enorm de multe lucruri pe care trebuie sa le stii si clar nu le poti sti pe toate oricat ai incerca.
    Asa ca referitor strict la partea de la inceput cu hosting-ul si raspunsul la intrebari… cred ca un mic ajutor nu strica niciodata.
    Pe partea de hosting, ca sa zic asa, ca si blogger nu prea ai treaba sau tangenta. Decat rar si in caz de…
    Asa ca, de exemplu, un ajutor mic nu strica ci chiar face bine.
    Ce tie ti-ar lua mai putin de un minut sa rezolvi mie imi poate lua zile intregi. Ma refer deci la lucruri minore.
    Aceste mici lucruri nu trebuie neaparat sa le vinzi, sa iei bani pe ele.
    Din contra daca dai un mic ajutor practic ”te vinzi” si tu ca host. Iti tii clientul aproape 😉
    Cred ca ar trebui nu orice cu bani ci un echilbru intre cu bani si free.

  7. Buna perspectiva, mai ales din partea unui hosting provider.
    Am si eu cateva articole de genul asta, scrise in urma unor discutii cu bloggerite sau clienti tip companii, in care explic niste fundamente ale interactiunilor intre proprietar de site, webdeveloper, hosting, designer, etc.

    Dar cred ca ai surprins esenta:
    Sunt lucruri pe care cineva trebuie să le faca – ori direct, ori platind pe altcineva.

    Spor in toate!

    P.S. Pentru cei/cele interesate am o serie de tutoriale despre chestii mai mult sau mai putin mici legate de blogging, detinerea unui site, diagnostic, backupuri, pluginuri si asa mai departe.
    Dati din om in om, sa ajunga si in spate.

  8. Si eu sunt de acord cu Adina, vreau o continuare. Iti multumesc anticipat daca poti sa publici o serie de blogging basic know how pentru bloggerii de pe domeniu propriu, cu notiunile de baza pe care ar trebui sa le stie si skills simple de aplicat cand esti pe cont propriu. Mi-ar fi extrem de utila.

    1. Da ar fi bine, dar asta ar ajuta firma de hosting?
      După ce învățăm, devenim atotștiutori, ne mutăm hostingul unde-i mai ieftin și ne ocupăm și de mentenanță(eu de exemplu) și mi-am pierdut timpul învățând în loc să mă ocup cu ce știu mai bine…
      Eu recomand un hosting bun dar cu un serviciu de mentenanță, iar noi cei ce vrem să vindem online să ne ocupăm doar de vânzări etc.

      1. Articolul asta nu e despre a invata totul despre toate si cu siguranta nu e despre hosting. Legat de mentenanta, nu cred ca exista in Romania o piata pentru un hosting cu mentenanta.

        1. Am înțeles despre ce este acest articol. Bloguri, magazine online etc. se leaga și de hosting. Eu am învățat multe despre hosting și nu era necesar…
          Eu vreau hosting cu mentenanță 🙂

  9. Andrei, m-ai cucerit cu modul franc de a pune problema. Plus cu faptul ca ai dreptate. Nu gasesc nimic foarte inteligent de spus pe marginea lui, m-am simtit, pe rand, incitata, scoasa la tabla, gasita cu lectia neinvata si in final, mandra, pentru ca mi-ai validat, prin ceea ce ai scris, unele proiecte pe care le aveam in cap si eram oarecum indoita de justetea demersurilor viitoare. Am recomandat si eu pe blog articolul tau, este cel mai mic lucru pe care il pot face pentru un asemnea text. Plus ca azi am stat pe blogul tau vreo ora si ceva, in loc sa lucrez. Sper din tot sufletul ca sefa mea nu te citeste. 🙂 O seara buna!

  10. Toata lumea mi-a spus ca e simplu (din punct de vedere tehnic) sa treci de pe blogspot pe domeniu propriu cu articole si comentarii, instalarea unei teme si tot ce mai ține de asta. Am fost reticentă, m-am chinuit două zile și apoi am plătit pe cineva care se pricepea cu adevărat să-mi facă toate aceste lucruri. A durat vreo două ore și am fost mai mult decât mulțumită. O afacere win-win.
    Fain articol. Deși ai spus că n-o să ne explici ca la grădiniță, exact așa ai făcut 🙂
    Thanks!

  11. Domnul Andrei Chira, desi pare mai dur asa in articol 🙂 , m-a ajutat cu mii de lucruri care nu-l priveau in mod direct ca provider de hosting.
    Nu am un blog, dar am mai multe site-uri (gazduite la Simplenet, desigur).
    Poate din aceasta cauza m-a facut sa ma simt acasa la Simplenet, protejat, sa simt ca orice s-ar fi intamplat, o sa se rezolve. De asta il laud si-l recomand pe toate drumurile, nu ma plateste. Si nici sa bem acea bere nu am ajuns. 🙂
    Am lucrat cu multe firme de hosting, in general majoritatea au fost foarte bune, dar singura firma care m-a facut sa am acest sentiment de siguranta a fost Simplenet. Poate maine o sa fie alta, dar azi este Simplenet.
    Mai este o alta firma in alt domeniu pe care o laud la fel de mult, este vorba de cei care fac programul de facturare Smart Bill. Mi-ar fi placut ca aceste firme sa aiba un parteneriat, chiar le-am propus candva asta, dar nu a fost sa fie.
    Eu sunt tipul de client dificil, daca totul este bine, te laud pe toate drumurile, daca lucrurile merg prost, te critic tot asa. Pana acum ii laud.

      1. Din eu marti dimineata plec la parinti, in judetul Arad si la Deva (unde am inca vechiul apartament).
        Din pacate nu am mai ajuns acolo de 2 ani.
        V-ar fi placut comuna Plescuta din judetul Arad, sunt niste locuri minunate.
        Ghinioanele se tin lant de mine. Vioam sa-mi „maltratez” furnizorul de hosting cu o bere si nu pot.
        Dar tot nu scapati, stimate domn! 🙂

  12. Bun articolul. Nu stiu daca are vreo legatura insa mie mi-a adus aminte de faptul ca multe cautari pe Google in romaneste se termina cu cuvantul gratis sau gratuit, mai ales cand vine vorba de bloguri, site-uri, etc. Cu toate ca toti vor sa faca si un ban din blog foarte putini sunt cei care sunt si dispusi sa investeasca in el.

    PS: Initial am intrat la tine pe site pt. linkbuilding, cateva comenturi pe ici pe colo, insa din articol in articol am ajuns deja la vreo 15 citite unul dupa altul. Cred ca te-ar ajuta mult si pe tine si pe cititori daca ai insista mai mult pe interlinking la articole. Ca exemplu de interlinking bun vezi site-ul asta: http://www.bakadesuyo.com/ (/*poti sterge link-ul comment daca vrei*/)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

pune-mana-pe-biblie
Up Next:

S-a născut românul ciorditor?

S-a născut românul ciorditor?