De ce e așa controversată dezvoltarea personală

Pentru că ceea ce spune e exact invers față de ce ai fost programat de mic copil să știi. E ca și cum tu ai ști că iarba e verde și cerul albastru și vine cineva și îți spune că de fapt e fix invers.

E foarte greu de acceptat niște informații care sunt în contradicție cu ceea ce știi tu ca fiind adevărat. E și mai greu de acceptat că ai trăit în minciună, că tot ce știi e greșit sau fals. Te face să te simți prost, inferior, și asta nu-i place nimănui.

Răspunsul default al creierului este deci să respingă informațiile alea. Că ăsta e rolul subconștientului, să te protejeze, să te mențină sănătos mental.

Pe de altă parte, sunt oamenii care n-o resping deloc, dimpotrivă, chiar se duc all-in în dezvoltare, citesc cărți, bagă seminarii, cursuri, se dezvoltă la maxim. Ăsta e publicul tău, target market-ul ideal dacă vrei să te faci guru.

Apoi mai sunt oamenii care citesc jumate de carte, înțeleg ideea, râd puțin de clișeele din ea, extrag lucrurile bune care îi ajută și trec mai departe, încercând să aplice și să își schimbe viața în bine.

6 răspunsuri la “De ce e așa controversată dezvoltarea personală”

  1. Dezvoltarea personala este cortroversata in primul rand pentru ca reprezinta un mod de subiectivitate in perfecta armonie cu ideologia dominanta a prezentului. Este individualizarea succesului si totodata a esecului, negarea totala contextului social istoric din care face parte un idivid, refuza o analiza a clasei sociale (nu se discuta niciodata despre privilegii de pot inlesni calea, sau dinpotriva, lipsa lor, ce pot sta ca un obstacol de netrecut) precum si diminuarea pana la irelevant al elementului contingent, al rolului succesului sau al ghinionului din povestea unuia. Totul cade pe seama responsabilitatii individuale, a initativei personale de a te „dezvolta”, sau de a suporta consencintele „refuzului” de a te auto-disciplina (in termenii prescrisi ideologic bineinteles).

    • Păi și ce e anormal la asta?

      Toate lucrurile din jur influențează condiția individului, dar au legătură cu punctul A, de unde pleci. Dacă vrei să ajungi în punctul B atunci e o responsabilitate individuală, e nevoie de autodisciplină, de inițiativă.

      Poate la final nu ajungi în B, poate ajungi în C, important e să nu rămâi în A, adică să evoluezi, să te dezvolți, la fel cum se întâmplă cu toate lucrurile din jurul tău, de altfel.

  2. Autoeducarea , până la punctul de rezonanță cu realitatea în care trăiește , este obligatorie pentru fiecare ființă umană , care se vrea a fi OM !

  3. Pentru ca vinde succesul ca fiind ceva foarte simplu si nu e. Pentru ca nu e suficient sa citesti carti si sa te „dezvolti” mental pentru a face lucurile sa mearga. E nevoie de mult efort, de munca, de ambitie si la un moment dat poate si de noroc.
    In plus au aparut in domeniul acesta o gramada de traineri fara nici un gram de experienta de viata, psihologie sau orice alt fel de experienta, dar care dau sfaturi la altii ce si cum sa faca, multi dintre ei fiind total „nedezvoltati personal”.
    Majoritatea repeta aceleasi clisee pentru toata lumea, egal ca esti barbat, femeie, copil, batran ca te-ai nascut in Bucuresti sau Papua Noua Guinee. Din punctul meu de vedere singura varianta de dezvoltare personala e sa mergi la un psiholog bun care te poate ajuta in dezvoltarea ta personala cu un program sau sedinte facute special pentru tine. Doar ca multa lume din Romania vede (inca) psihologul ca pe un „doctor” de care ai nevoie doar cand ai probleme.

    • Cred că e specifică sărăciei o percepție de competiție cu oamenii din jur. Iar mersul la psiholog e perceput ca o slăbiciune și în „competiția” asta nu poți să arăți slăbiciuni.

Dă-i un răspuns lui Lucian Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată.