O dilema existentiala

DilemeIntr-o dimineata, Elena imi zice – M-am trezit foarte obosita si e numai din cauza ta. Am visat urat si am plans non-stop in vis. Nu m-am odihnit deloc.

– Da’ ce-ai visat?, o intreb.

– Am visat ca ai adus 2 gagici cu tatele mari in casa, dintre care una negresa, si pe mine m-ai alungat si mi-ai zis ca faci ce vrei, ca ai bani si esti smecher.

[pauza pentru ras]

Dincolo de amuzamentul firesc al situatiei trebuie sa recunosc ca m-am gandit si eu la chestia asta, si nu o singura data.

Nu, nu la 2 gagici cu tate mari, dintre care una negresa, ci la posibilitatea ca daca as castiga mai multi bani as putea deveni un „asshole”.

Ok, m-ati prins, da, m-am gandit si la 2 gagici cu tate mari (fara preferinte de culoare, ce-i drept) dar hai sa lasam gluma la o parte si sa dezbatem putin chestia asta.

Exista oare posibilitatea sa devenim „oameni rai” pe masura ce castigam mai multi bani?

Sau e doar o presupunere eronata, un produs al imaginatiei noastre bazat pe anumite paterne de gandire care ne-au fost inoculate dintotdeauna?

Pentru ca asa am fost crescuti si educati de catre sistem, sa credem ca bogatii sunt mizerabili, nu?

Aici e si dilema existentiala pe care propun s-o discutam, daca aveti chef si timp sa-mi lasati comentarii.

E reala chestia asta sau nu? Ne schimbam cu adevarat sau nu?

E posibil ca oamenii sa nu se schimbe odata cu banii ci lucrul care se schimba sa fie de fapt doar perceptia celorlalti despre ei?

E posibil ca oamenii cu bani sa dezvolte un comportament mizerabil si ticalos dar acesta sa fie de fapt declansat de oamenii din jur? Acei oameni superficiali, ipocriti si ignoranti, care ii resping, ii considera hoti, profitori si niste ticalosi mizerabili care sigur-sigur au facut bani pe spatele oamenilor cinstiti, muncitori si saraci?

E posibil ca din dorinta de a nu deveni ticalosi (sau mai degraba din dorinta de a nu fi perceputi ca fiind ticalosi) sa ne sabotam succesul? Sa evitam sa devenim „personajul negativ”? Si asta cu pretul saraciei? Sa ne dorim la nivel de subconstient sa ramanem saraci doar ca sa nu ne antipatizeze ceilalti? Sau sa nu ne paraseasca sotul pentru una (sau 2) cu tate mai mari? Sau… whatever?

#thinkaboutit

  1. Man, bogatul cinstit e dur cu toata lumea, aproape, pentru ca se gandeste infelul urmator. Daca eu am reusit, de ce nu ai reusi si tu macar sa ai un trai decent, nu sa fii neaparat bogat. Mai demult mai dadeam cu banul in stanga si in dreapta, iar acum ca castig ceva mai mult nu mai vreau sa dau.
    Daca eu imi castig banii de ce nu ai putea si tu.

    Pe dealta parte, avem multe dorinte, placeri si visuri pe care cu bani le-am putea avea. Se poate sa devii si rau cand esti bogat insa doar ocazional, cand uiti cum ai fost si tu candva…. .

    1. Sunt de acord cu cele spuse de tine.
      Nu neaparat ca esti mai rau cand esti bogat, posibil mai dur, mai ales in cazul in care ai ajuns bogat muncind pe branci.
      E enervant cand avand mai multi bani, sunt unii care zic ca esti zgarcit si nu inteleg de ce ca doar ai bani (si aici nu ma refer neaparat la bogatii); ce poate ei nu inteleg e ca acei bani sunt munciti, nu castigati la loto…

  2. Eu zic despre asta așa – dacă ești sărac, treci prin efortui și chinuri și suferințe. Nu îți merg lucrurile bine. Te zbați, uneori o iei pe scurtături, uneori încalci regulile. Când ești însă în societate, sătul de durerile și suferințele tale, ajungi să te bucuri și să râzi și să fii om bun.

    Când, în schimb, toate îți sunt la îndemână, când întinzi doar mâna și ai ce vrei, nu prea mai suferi. Ești OK, viața e o stare de continuă și perpetuă fericire. În momentul ăla, râsul tău devine mai puțin râs, bunătatea ta devine mai puțin bunătate, pentru că nu are ce să compenseze. Tu ești fericit cam tot timpul, prin urmare starea ta de fericire în societate e mai mică, aparent, decât a unuia sărac.

    Chestia cu analiza – sărac = om fericit, bogat = om mai puțin fericit, aparent mai răutăcios, e următoarea: nu vedem scurtăturile pe care le face omul sărac, vedem doar că e mai amabil și mai zâmbitor. Dar nu știm lupta din spate.

  3. Nu banii te schimba. Tu te schimbi. Cand esti sarac ti se pare ca nimic nu-ti merge, toti sunt rai cu tine. Nu incerci sa te dezvolti profesional. Cand esti bogat, te enerveaza cand vezi ca astia saraci sunt comozi, nu fac sacrificii, au mereu asteptari, dar nu depun efort. Pur si simplu nu sacrifica nimic. Mereu rezuma totul la „ok, facem asta. dar mie ce imi iese? AAAa….X bani…un merita” Pe bogati ii inebuneste atitudinea asta a saracilor care au pretentii. Bogatii au riscat si dupa multe sacrificii au castigat. Apropo, probabil au avut multe esecuri pana la acea pozitie actuala. Si stiu cat de importanta e deschiderea mintii (pentru noi oportunitati) si efortul propriu.

    Pentru ca privim bogatii sau saracii din punct de vedere emotional (invidie respectiv mila) si mai putin rational (cat a muncit pentru afacerea lui? cat munceste pe zi ? o freaca la job?), cred ca atitudinea ambilor conteaza mult pt noi. De asta am si balmajit atat pe subiect. 🙂

  4. Cred ca e vorba de autosuficienta, cand nu castigi bani depinzi de sotie/sot, va chinuiti impreuna. Cand ajungi sa fi „master of puppets” e in natura omneasca sa doreasca sa fie „stapan”, ceva de genul fac ce vreau.
    Am vazut asta si la intelectuali, iar la saraci cu atat mia mult, viata e mai grea si automat ala care aduce bani e mai „stapan”
    Referitor la bogati, am lucrat destul de mult cu ei si sunt specii aparte, foarte multi la prima generatie de bani si nu neaparat facut cinstit, sunt exact ca cei din paragraful de mia sus dar de multe ori nelansa in urma golania si micile rahaturi care ne definesc ca natie. Unul a negociat cu mine inclusiv apa pe care trebuia sa o dea el muncitoriulor avand in vedere ca erau 1000 de grade afara, de pe geamul lexusului, vorbim de 20 de lei…
    Iar cei x% care au o cat de cat istorie de avere, macar un 20 de ani in spate de bogatie au o relaxare si un altfel de a privi viata mai relaxat, mai respectuos cumva, de la nivelul ca isi dau seama ca nu banii sunt tot ci relatiile oamenii, si ca nu iei nimic cu tine dupa, dar sunt foarte putini……

  5. Eu unul, pot spune că am trecut şi prin sărăcie, şi prin bogăţie, diferenţa este că spre deosebire de unii care s-au născut direct bogaţi, eu am ştiut să îmi păstrez mintea şi ambiţiile. Azi poţi fi sus, maine jos, e doar o chestie de timp. Tocmai de aceea este ok să fii constant..

  6. Banii te schimba inevitabil. Iti schimba stilul de viata, obiceiurile, de la mancarea pe care o mananci, pana la hainele cu care te imbraci, gadget-urile folosite, masina folosita si pana la anturajul si locatiile frecventate.

    Iar dupa cum stim, anturajul are capacitatea de a schimba un om, in bine sau in rau, depinde de tipul acelui om.

    Majoritatea oamenilor cu multi bani primiti/castigati poate se schimba mai rapid, cei care i-au muncit si ii dobandesc treptat poate nu observa schimbarea asa evident si poate nu se schimba atat de mult.

    Sunt multe variabile de luat in calcul, inclusiv daca omul e celibatar sau casatorit, tipul sotiei, familiei.

    Sigur, cele spuse mai sus nu sunt o regula, dar eu cred ca se aplica la 90% din cazuri .

    Este normal ca banii sa te schimbe, asa cum te schimba un copil, un animal, orasul in care locuiesti si orice alt lucru din viata ta. Si monotonia te schimba.

  7. Da-mi voie sa te felicit si sa iti spun cu mare sinceritate ca e cel mai bun blog pe care l-am citit vreodata.

    Imi plac ideile tale, imi place cum scrii, imi place cum gandesti si relatezi. De-ar scrie mai multi ca tine nu m-as mai plictisi o clipa.

    Mult succes in continuare si la cat mai multe articole de calitate!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Personale
Up Next:

Vampirii energetici

Vampirii energetici