Am ajuns din greșeală pe Youtube la podcastul lui Speak cu Codin Maticiuc, care se pare că a lansat o carte despre viața lui Nuțu Cămătaru intitulată Dresor de lei și de fraieri.
Mi se pare normal să apară și pe la noi genul ăsta de cărți, poate și filme, la fel cum sunt în afară filme despre Al Capone sau Pablo Escobar. Până la urmă, avem și noi infractorii noștri, fac parte din realitatea în care trăim și trebuie să ni-i asumăm.
Sunt curios cu privire la carte, mi-ar plăcea să o citesc, Codin Maticiuc are dreptate când zice că îți oferă acces la o lume la care nu ai avea acces altfel, dar mă tem că va fi plină de bravadă, de scuze și de victimizare. Dacă vreau să ascult oameni cum se laudă că sunt șmecheri, e plin Youtube-ul de trap și trapanele, nu trebuie să dau 50 de lei pe o carte.
Totuși, Nuțu Cămătaru e șmecher real, nu ca trapperii de pe Youtube, nu?
Depinde din ce unghi privești.
Frații Cămătaru, Nuțu și Sile, au în jur de 50-60 de ani, cred. Unul a făcut 18 ani de închisoare, celălalt 26, parcă. Atunci când o treime din viață ți-ai petrecut-o lipsit de libertate, poate nu ești în poziția de a-i numi pe alții fraieri.
Eu văd asta ca pe un eșec personal, nu ca pe o șmecherie. Dincolo de cei doi, și copiii lor sunt în închisoare (sau au fost). Ca tată, mă repet, mi s-ar părea un eșec personal să am copilul în închisoare, nu șmecherie.
Înțeleg că există niște cauze sistemice și influențe ale mediului care îi conduc pe unii oameni spre direcția asta a infracționalității, dar de la o vârstă nu cred că le mai poți folosi ca scuze.
Scuzele, victimizarea și aruncarea vinei asupra altora e retorica specifică multor infractori și care se pare că l-a infectat și pe Codin Maticiuc, l-am auzit de mai multe ori căutându-i scuze și victimizându-l pe Nuțu Cămătaru.
De exemplu, zicea că dacă eu îți fac ție ceva, scap maxim cu o amendă penală, dar dacă îți face Nuțu Cămătaru ceva, face pușcărie. Aruncă mai multe exemple din-astea, ca și cum n-ar fi corect să fie judecat diferit. Ceea ce e o eroare logică, normal că merită să fie judecat diferit pentru că e liderul unui clan mafiot, conduce o grupare infracțională, are antecedente penale etc… E alegerea lui să fie mafiot. O alegere care trebuie asumată. Nu faci pârnaie pentru că te-a lucrat un „șarpe”, faci pentru că ai încălcat legea. În nenumărate rânduri.
E ușor să zici că și alții fac fapte, că justiția e coruptă, că și politicul e corupt, că viața e nedreaptă. Da, viața e nedreaptă, dar e asta o scuză pentru spargeri de locuințe, furt, violare de domiciliu, tâlhărie, șantaj, sechestrare de persoane, prostituție și constituire de grup de crimă organizată?
Asta mă tem că n-o găsesc în carte. Asumare a omului și a ceea ce este. Dacă îmi ajunge cumva pe mână, o să încerc să-i dau o șansă, dar n-aș da bani pe așa ceva.
Lasă un răspuns