Gândirea în termeni de 0 sau 100

Discutam cu cineva despre afaceri și investiția într-o afacere și m-a lovit cu fraza „dar în cât timp îmi scot banii”. Nu știu cât de realistă e chestia asta cu dublatul banilor. Dacă pui banii la bancă, obții un 2-3% pe an, nicidecum nu ți-i dublezi. Dacă investești într-un imobil și-l închiriezi, obții un randament de 7-8% pe an (cel puțin așa am auzit, nu dețin imobile).

Ideea asta de „vreau să-mi dublez banii” reprezintă nivelul 100, un nivel care e de multe ori nerealist, cel puțin pe termen scurt. Gândirea în termeni de 0 sau 100 îi face pe unii să acționeze în felul următor: dacă nu obțin 100, mai bine rămân la 0. Dacă nu-mi dublez banii, mai bine îi arunc. „Arunc” însemnând că îi cheltuie pe obiecte care nici măcar nu-și păstrează valoarea. Decât investiție, mai bine consum. Iar asta îi face să nu dea înainte, să rămână la același nivel.

Un alt exemplu de astfel de gândire în termeni de 0 sau 100, unul mai îngrijorător pentru societate, e legat de justificarea unor acțiuni reprobabile. Zilele trecute a fost o știre cu un profesor care îi făcea avansuri sexuale unei eleve și când i-a fost atrasă atenția că nu e ok ce face, răspunsul a fost „doar nu-ți fac o altă gaură”.

Să-i facă o altă gaură e nivelul 100, e cel mai rău lucru cu putință. Nu există infracțiune sau faptă imorală, neetică sau condamnabilă între 0 și 100. Doar 100 e rău, restul e 0. Deci bun. Atâta timp cât el nu atinge 100, e ca și cum ar fi la 0, deci în esență e un om bun. Un sfânt, ce mai.

Pe firul ăsta ajungem și la postacii de partid care au un discurs asemănător legat de faptele unor politicieni – „ce-a făcut? doar n-a dat în cap la nimeni, n-a omorât pe nimeni”. Omorul e nivelul 100, răul absolut. Corupția, șpaga, traficul de influență, abuzul de putere etc… toate astea nu există. Între 0 și 100 nu există nimic. Există doar răul absolut, să omori pe cineva, și zero absolut, ești om bun.

Justificările și scuzele astea sunt sofisme care, din păcate, prind la populația generală pentru că sunt repetate la infinit și ajung să modeleze creierele unor oameni. Care le repetă și ei la rândul lor mai departe, justificându-și propriile măgării și mizerii.

Un răspuns la “Gândirea în termeni de 0 sau 100”

  1. Referitor la scuzele de genul : Pai nu a omorat pe nimeni! Eu intreb/ ma intreb : Pai si trebuia sa omoare ca sa iei atitudine! Oare nu e prea tarziu cand fapta 100 s-a produs? De ce am asteptat pana atunci/pana acolo!?
    Si mai este expresia, dupa ce face ceva grav constient: A gresit si el/ea.
    De asemeni mai este comportamentul si gandirea neasumarii faptei :
    cineva arunca o hartie pe alee, sau un caine isi face nevoile pe alee; ei bine toti care vor arunca sau isi vor face nevoile in locul respectiv pun in fatza scuza ca era deja o hartie sau o mizerie de caine .:))), asa incat fapta lor e nevinovata.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.