Pe lângă ideile din primul articol pe tema asta, ar mai fi o chestie.

Nu mai știu pe unde am auzit textul ăsta – you will outearn me when you will outlearn me – adică vei câștiga mai mult decât mine atunci când vei învăța mai mult decât mine.

E un sofism perfect, de manual. Se bazează pe o idee cât se poate de corectă și coerentă, că pentru a evolua ai nevoie de o mentalitate axată pe învățare, și o leagă de succesul material, de bogăția financiară, acest „vârf” trâmbițat de unii guru de dezvoltare personală ca fiind obiectivul absolut.

De ce fac asta?

Ca să-și vândă produsul lor, evident. Cursul de dezvoltare personală, seminarul, workshop-ul, cartea etc. Pentru că scopul lor e ca oamenii să învețe, nu e ca oamenii să se dezvolte. Cei care vând dezvoltare personală nu vând de fapt dezvoltare personală, vând învățare. Pentru ei ar fi ideal ca oamenii să fie mereu în punctul de învățare.

De aceea, multă lume care înțelege chestia asta îi consideră impostori pe acești specialiști din domeniul dezvoltării personale.

Eu nu cred că oamenii care vând dezvoltare personală sunt neapărat impostori, ci pur și simplu sunt oameni de afaceri ca oricare alții. Dacă e s-o luăm pe reale, nici lui Vodafone sau Orange nu le pasă „să te aducă mai aproape de cei dragi” sau ce mesaje de marketing mai au. Nici lui Coca-Cola nu-i pasă dacă tu „împarți o Cola cu cei dragi” sau o arunci în veceu. Le pasă să-ți ia banii, că asta trebuie să facă o companie.

Cred că am mai scris chestia asta, dar o readuc în vizor – firmele nu sunt entități naturale. Firma nu e o căprioară sau o lebădă, nu a apărut pe lume fără să vrea. A fost creată de cineva cu scopul precis de a face profit. Sună urât, foarte pragmatic, dar asta e realitatea. Și avioanele au fost create cu scopul precis de a zbura, nu de a se prăbuși.

Asta fac și cei care vând dezvoltare personală, își optimizează avionul să zboare cât mai eficient. Cred că mulți oameni și firme, cel puțin alea mici, pleacă la drum cu o idee romanticizată a capitalismului, cu obiectivul de a ajuta oamenii cu adevărat. Însă cu timpul se optimizează pentru profit, obiectivul devine mai pragmatic. Nu cred că o fac din răutate sau din dorința de a înșela oamenii, ci pur și simplu optimizarea asta e un proces natural, se uită la obiectivul lor și cu timpul reușesc să găsească drumul cel mai scurt către el.

Se întâmplă în toate domeniile, dar în cel de dezvoltare personală mi se pare că lumea are tendința de a judeca mai aspru. Se iscă mai multe discuții, mai multe controverse, oamenii sunt etichetați drept guru când sunt priviți dintr-un unghi sau drept impostori priviți din altul. Asta nu înseamnă că nu sunt impostori în domeniu. Sunt, slavă Domnului, destui. Dar, în esență, ca în orice business, există doar oameni care vor să facă un ban.

PS: Mai am o idee despre controversele din domeniu, dar o las pentru alt articol.