Nu sunt guru de parenting și nu pretind că ce o să vă explic în continuare e incontestabil corect. Habar n-am, fac niște chestii după ureche, dar o singură idee vreau să-i bag în cap Alexiei.
S-o luăm cu începutul.
De ceva timp îi dăm Alexiei bani pentru diverse sarcini pe care le face prin casă. Primește 1 leu pentru că o ajută pe Elena să pună masa, primește 2 lei pentru fiecare zi de grădiniță, 1 leu pentru că doarme liniștită, fără să se foiască și să pună 100 de întrebări + multe alte chestii.
Important aici nu sunt efectiv sarcinile pe care le face, unele nefiind sarcini ce presupun muncă (dormitul liniștit, de ex).
Importantă e explicația – de ce primește bani pentru asta?
Primește bani pentru că ne ajută.
Când te duci la grădiniță, mă ajuți să am timp ca să-mi fac treaba mea și să câștig bani. Când dormi liniștită, mă ajuți să mă relaxez ca să am energie să-mi fac treaba mea și să câștig bani.
Ideea principală este că dacă ajuți pe cineva, îi rezolvi o problemă = câștigi bani.
Asta înseamnă că nu trebuie neapărat să te duci la muncă, la serviciu, ca să câștigi bani. Nici măcar nu trebuie neapărat sa muncești, poți să gândești, să vii cu o idee care să ajute pe cineva sau să rezolve o problemă.
Pentru că așa se câștigă banii, chiar și ca angajat tu primești bani pentru că îl ajuți pe patron să facă niște sarcini pe care nu le poate face singur, pentru că nu are timp sau nu știe.
Tu îi rezolvi o problemă patronului, îl ajuți cu ceva, de aia câștigi bani.
Nu munca = bani ci rezolvatul unei probleme și ajutatul = bani.
Vreau ca Alexia să crească conștientă de chestia asta, să nu simtă nevoia să se ducă să se angajeze ca să câștige bani.
Nu am nimic împotriva angajatului, vreau doar să vadă imaginea de ansamblu, să nu plece cu ideea preconcepută că trebuie neapărat să se angajeze undeva.
Nu vreau să crească cu mentalitatea de angajat cu care am fost crescuți noi.
Dacă vrea să se angajeze undeva, e liberă să facă ce vrea, dar să știe că nu ăsta e singurul drum în viață, să fii angajat.
Când ajunge la vârsta potrivită, nu vreau să-și pună întrebarea – unde să mă angajez?
Vreau ca întrebarea pe care să și-o pună să fie – ce problemă pot să rezolv pentru niște oameni ca să mă plătească pentru asta?
PS: în următorul articol o să vă dau un exemplu foarte clar despre ce înseamnă mentalitatea de angajat cu care am fost crescuți și cum nici nu ne dăm seama de asta. Cineva o să se supere că o dau exemplu negativ dar s-ar putea ca asta să fie exact ce are nevoie. Sau nu și doar să nu mai vorbească cu mine niciodată. Vom vedea.
Lasă un răspuns