Cea mai nasoală senzație trăită vreodată

Am fost recent la dentist.

Mi-a plombat o măsea, mi-a dat jos o lucrare veche, mi-a făcut o extracție și mi-a pus o lucrare nouă.

La un moment dat în timpul extracției mi-a dat cu un spray anestezic în gât și mi-a amorțit limba.

Atunci a început.

Aveam senzația că mă înec, că nu pot să respir. Am intrat în panică, crezând că o să mor. Eram perfect conștient, vorbeam cu doctorul și înțelegeam ce îmi spunea – că e doar o senzație, că e doar în capul meu – dar nu mă puteam controla.

Chiar și după câteva ore bune încă aveam senzația că sunt în pericol, vroiam doar să mă bag într-un colț, să știu că am spatele protejat și nu suportam să stea cineva prea aproape de mine.

M-am simțit o victimă.

Motivul pentru care scriu despre asta este că dincolo de atacul de panică și de senzația super nasoală există un paradox.

Paradoxul acestei senzații, deși a fost cea mai ciudată trăită vreodată, este că totuși m-am simțit bine.

Da, undeva pe acolo prin creier, simțeam plăcere. Nu în momentul efectiv al atacului de panică, ci după ce am ieșit (scăpat) de la dentist.

Și am început să-mi pun niște întrebări.

Oare asta e cauza din care oamenii nu reușesc să iasă din mizerie, din sărăcie?

E posibil oare să ne simțim bine în postura de victime? Emoțiile astea foarte puternice să ne facă să ne simțim vii? Și, subconștient, să ne fie frică să ne despărțim de ele, chiar dacă sunt negative?

Să ne simțim bine în sărăcia noastră, plângându-ne mereu de bani, de șefi idioți, de politicieni hoți?

Să presupună oare prea mult efort, cu prea multe riscuri și necunoscute, încercarea de a fi fericiți?

Să fie oare fericirea nenaturală pentru creierul nostru?

mind-blown

3 răspunsuri la “Cea mai nasoală senzație trăită vreodată”

  1. Tu îţi dai seama dacă se întâmpla cum mi s-a întâmpla mie.. să stea 1 ora jumate să poată scoate o masea.. dupa ce mi-a facut 3 injecţii, şi a bagat doctora tot felul de cleşti şi ustensile în gura mea. La un moment m-am oferit să-i plătesc câteva ore la spa, că prea transpirată era după ce a reuşit să scoată măseaua respectivă. Să nu mai spun că eram gata gata să ii aduc trusa de scule din maşină. :)

    • Eu n-am nicio problema cu doctorul, e o chestie care tine de faptul ca am deviatie de sept si respir cam precar pe nas si de aici si panica cu blocarea respiratiei. Doctorul e foarte bun, a avut rabdare, a incercat sa faca totul sa fie cat mai ok.

  2. Eu cred ca acestea sint singurele momente cind realizam ca traim cu adevarat, ca viata este pretioasa, ca ar trebui sa o pretui la adevarata valoare. De fapt nici nu ar fi nevoie sa trecem prin aceste momente (nu neaparat tocmai placute) pentru a realiza ca adevaratele valori sint foarte subtile.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.