Am fost și eu în sfârșit la un seminar gratuit de-al lui Lorand Soares Szasz.
După cum poate știți, Lorand are ceva hateri, există articole pe net în care îi sunt desconsiderate abilitățile și expertiza, ca să mă exprim frumos.
Asta nu e din cauză că are mai mult succes, bani și conduce o mașină mai frumoasă decât haterii, așa cum s-ar putea interpreta. E o reacție firească a unor oameni serioși care pur și simplu nu pot să ia în serios ce zice Lorand.
Nu știu dacă Lorand le zice pentru că ăla e publicul care vine la seminarii sau e invers și vine acest tip de public pentru că el bagă clișeele respective.
Pentru cine nu știe despre ce public e vorba, e în general vorba de MLM-iști fani eterni ai dezvoltării personale care nu se dezvoltă niciodată, sunt în același punct, cel de „învățare”.
Ați stat vreodată de vorbă cu oameni de gen?
Pare că nu au creierul lor propriu, ci sunt controlați de la distanță de un creier central de pe nava mamă, care le transmite doar clișee de dezvoltare personală și ei le scot pe gură pe pilot automat.
N-am nimic cu dezvoltarea personală, dar la un moment dat devine repetitivă, obositoare, ridicolă și lasă impresia că oamenii sunt blocați mental într-un fel de zonă crepusculară.
În fine, să nu divagăm.
Cizmarul are pantofii rupți
Ajuns la locație, nu văd niciun semn / banner despre seminar, văd niște oameni în fața unei clădiri și mă duc și eu acolo.
Nu părea că acolo are loc (Centrul de Afaceri Bacău are mai multe clădiri) așa că sun la numărul din mailul lui Lorand de confirmare a participării. Nu răspunde nimeni.
Deja începe să se adune lumea, toți veneau în același loc pentru că vedeau că mai sunt oameni acolo. Se face fix, ar trebui să înceapă.
Plec înspre altă clădire și pe la jumatea drumului văd că iese un tânăr cu un banner pe care îl pune în fața ușii, zic – bun aici e.
Intru după el și îi zic, vezi că sunt o grămadă de oameni la clărirea cealaltă, du-te și cheamă-i aici. Mnea, am pus bannerul afară, îl văd ei și vin singuri.
La un moment dat în timpul seminarului Lorand zice că unii patroni se plâng de angajați, dar de fapt e vina patronului, el îi angajează, el le face training, el îi ține angajați.
Ironic, nu. Să faci 200 sau 600 de seminarii, nu mai rețin numărul, și angajatul tău de la intrare să fie incompetent.
Omul ăla trebuia să pună bannerul din timp, cu 15-20 de minute înainte. Mai trebuia să stea în fața ușii și să-i întâmpine pe oameni, sala de conferințe e după niște coridoare, lumea poate nu știe interiorul clădirii.
Iar dacă într-un email zici sună la nr ăsta dacă ai nelămuriri, ar fi bine să răspundă cineva la nr ăla.
Prea multe aberații
Nu vreau să judec prea aspru, nu știu cum m-aș descurca eu să vorbesc în fața oamenilor și să le povestesc de business, dar unele chestii pe care le zice Lorand sunt stupide.
De exemplu, zice la un moment dat că ar trebui ca atunci când cineva vrea să deschidă o afacere ar trebui să-și dovedească competența, că știe să conducă o afacere adică.
Să le dea Registrul Comerțului un fel de test, sau ceva de genul.
Nici n-am chef să-mi irosesc timpul explicând cât de aberantă e chestia asta. Alte chestii deranjante în discursul lui Lorand sunt constantele fanfaronade legate de bani, cifre de afaceri, milioane.
De parcă ar fi vreo competiție, vreun Campionat Național de Șmecherie, și trebuie neapărat să arate cine e mai boss.
Nu ești tu mai B0$$ decât alt B0$$
Suntem cu toții la același nivel.
Știu oameni care în perioada de dinainte de criza din 2007 nu puteau să stea la discuții cu săracii, ei lucrau numai cu zeci de mii de euro zilnic.
Faza amuzantă e că nu era niciunul antreprenor, erau vânzători de mașini, dar era o perioadă foarte bună și făceau rulaj destul de mare, ceea ce îi făcea să fie cu nasul pe sus de ziceai că fac parte din familia regală.
Și nu le-a spus nimeni că să vinzi pufuleți de 50.000 de euro pe lună, ăla e business; să vinzi Passat-uri de 50.000 de euro pe lună e… inevitabil.
Ideea e că banii pe care îi rulezi nu te fac mai deștept sau mai competent decât alții.
Nu sunt în targetul lui Lorand
Lorand ne bagă niște statistici – în 5 ani de la înființare 50% din firme dau faliment, nuștiucâte nu mai au activitate, nuștiucâte au sub 100.000 de euro și doar 4% sunt boși de boși și trăiesc viață de magnat.
Nimic de comentat până aici (poate doar sursa) dar vine Lorand și ne zice că dacă ai cifră de afaceri sub 100.000 de euro n-are sens, mai bine închizi firma și te angajezi.
Înțeleg logica lui, el poate vrea să prindă clienți pentru consultanță care au cifre de afaceri de cel puțin 100.000 de euro, ăsta o fi target market-ul lui.
Mie însă mi se pare că rezultatul e unul fix invers, nu atrage antreprenori serioși cu fazele astea.
Încearcă prea mult să impresioneze cu sumele rulate, cu cifrele de afaceri, cu heirupismul „să fim #1 din Bacău / România / Europa – să facem milionul de euro” și asta atrage fix naivii visători, fani eterni ai dezvoltării, săritorii dintr-un MLM într-altul.
Oamenii serioși știu că nu ai nevoie de cifră de afaceri de 1 milion de euro ca să-ți trăiești viața fericit și mulțumit, nu asta e măsura valorii tale ca om sau antreprenor.
Chestia asta cu banii mulți e un clișeu obosit de dezvoltare personală care atrage naivii ce visează la $$$, plaje tropicale, venituri pasive și alte expresii frumoase din manualul trainerului/speakerului/coach-ului/mentorului de dezvoltare personală.
Concluzie
Lorand mi s-a părut simpatic, vorbește frumos dar uneori incorect gramatical, în general spune lucruri corecte dpdv business și marketing, dar o mai ia și pe arătură.
Cam asta a fost impresia mea – că e un om relativ capabil care ar vrea să facă tranziția către un consultant serios de business, dar pur și simplu nu poate să renunțe la naivii visători, trebuie să le ia banii.
Nu e un lucru rău, doar că îi antagonizezi pe oamenii serioși.
Lasă un răspuns