Am fost vara asta prin multe orașe, și nu m-am dus să vizitez muzee sau castele, m-am dus să stau pe promenade la o cafea. Serios, o să explic în alt articol chestia asta cu cafeaua.
Dintre toate orașele pe care le-am văzut, cel mai mult mi-a plăcut o zonă pe lângă centrul vechi din Bratislava, se apropie foarte mult de idealul pe care îl văd eu pentru o promenadă.
Pe o parte sunt terase, restaurante, înghețățării și alte revergorări, pe mijloc e un fel de părculeț cu bănci, copaci, leagăne pentru copii, arteziene, iar pe cealaltă parte e o stradă pe care circulă mașini, trotuar și clădiri. În capăt e o zonă cu food trucks (street food park), apoi ceva statuie, arteziană și filarmonica (sau opera, nu mai rețin).
E o zonă foarte șic, singurul lucru care îi lipsește și care ar fi făcut-o completă din punctul meu de vedere, ar fi fost ca pe pe parte unde este stradă și circulă mașini să fie și acolo pietonală și în clădirile de pe partea aia să fie magazine.
Ar putea fi o îmbinare totală a unui fashion street cu un food street, separate de un parc, unde ai avea de toate, și shopping, și cafeluță la o terasă, și natură. Totul în aer liber. Nu labirint într-o hală.
Am „cumpărat” ideea că mașinile și mall-urile reprezintă progresul, bunăstarea, prosperitatea, și ne-am aruncat în ele cu toată ființa. Dar mașinile și mall-urile au distrus orașele, pe străzi au rămas doar bănci, farmacii și păcănele, locuri goale cu afișe „de închiriat”, fațade neîngrijite, lăsate în paragină pentru că nu se fac bani acolo. Trecem cu mașinile pe lângă ele, pentru că nu avem unde parca, și mergem la mall, unde găsim de toate, și parcare, și mâncare, și film, și haine, și adidași, și cafeluță. Iar orașul se degradează în jurul nostru. În timp ce ne învârtim în labirintul din hală.
Când locuiam la Bacău, mergem foarte mult la mall, mi se pare atât de aiurea acum pentru că în Oradea nu mai mergem aproape deloc, aici avem alte locuri unde putem merge. Cred că, în principiu, dacă le faci oamenilor zone de promenadă, vor ieși acolo (vezi recent Calea Victoriei din București). De curând, și în Bacău s-a deschis o zonă de promenadă, un fel de boardwalk gen Atlantic City, pe Insula de Agrement. Mi s-a părut foarte mișto, mi-ar fi plăcut să existe și când locuiam acolo.
Cred că zonele pietonale sunt foarte importante pentru un oraș. Cred că pot readuce orașul la viață. Orașul poate renaște, poate redeveni al oamenilor, care se pot plimba din nou pe străzi și pot genera business care va duce la ocuparea și înfrumusețarea clădirilor. Mă bucur că există orașe unde administrațiile își dau seama cât de importante sunt zonele astea.
La polul opus, am trecut vara asta și prin Adjud pe la socri. Ajuns într-o vineri după-amiază, m-a surprins când am văzut cât de aglomerat este, câte mașini, toate intrările în oraș, din toate direcțiile, erau blocate. Așa e orice oraș de tranzit. Așa era și Bacăul înainte de centură.
A doua zi, am dus mașina la spălat, orașul puțin mai liber, dar oamenii în continuare super stresați de mașini. Mă vedeau că opresc la zebră, dar treceau ezitant, se opreau, se mai uitau o dată, porneau iar, se mai uitau încă o dată, parcă neavând încredere că toate mașinile de pe toate benzile vor opri.
E trist.
Orașul ăla nu mai aparține oamenilor care locuiesc acolo, aparține mașinilor care-l tranzitează. Și mai trist e că probabilitatea de a se face o centură pentru a scăpa de traficul de tranzit și o pietonală în centru pentru oameni tinde spre zero.
Și mai trist e că oamenii se obișnuiesc cu realitatea aia și ea devine invizibilă, nu-și dau seama că orașul în care trăiesc nu mai e al lor, nu mai e făcut pentru ei și devin niște personaje de fundal care doar există pe acolo, zombi în realitatea altora.
Și mai trist e că dacă vrei să-i scoți de acolo, țin cu dinții de orașul lor. Orașul lor? Orașul nu mai e al lor de mult.
Lasă un răspuns