Există un curent de gândire în dezvoltarea personală care romanticizează antreprenoriatul, promovând săptămâna de lucru de 4 ore, orientarea către veniturile pasive și o viață de milionar, pe plajă, prin lumea largă.
Nu spun că e greșit sau că e imposibil să ajungi să trăiești așa.
Dar am văzut oameni care au investit în visul ăsta, nu au pus bani deoparte, nu au contribuit la pensie sau sănătate, nici măcar la privat, nu au construit ceva care să rămână după ei. Au trăit ca haiducii, au sărit din afacere în afacere în funcție de cum auzeau de un pont, au urmărit doar specula și combinațiile, doar veniturile cu muncă puțină sau deloc, doar să mute hârtii de pe un birou pe altul sau cutii dintr-un depozit în altul. Nu au construit ceva care să rămână după ei și au ajuns la 60 de ani să fie paznici la Cora.
Nu c-ar fi ceva rău să fii paznic, e muncă cinstită, dar au ajuns înapoi pe o poziție vulnerabilă. Ar fi putut să descopere munca cinstită mai devreme și la asta voiam să ajung. Nu sunt împotriva veniturilor pasive, dar fundația și baza evoluției este munca cinstită. Investițiile pe bursă, Forex, cryptomonedele și alte surse care sunt promovate intens ca “venituri pasive” sunt de fapt doar gambling. Păcănele.
Am și eu 1000 de dolari în acțiuni Apple, dar sunt doar așa ca să fie, nu mă bazez pe asta. Baza e munca cinstită, ceva ce am creat și care mi-aș dori să rămână și după mine. O afacere serioasă. Poate Simplenet. Sau poate cartea asta, cine știe.
Lasă un răspuns