După o vară compromisă, fără vacanță, plină de drumuri Bacău – București – Oradea – Bacău – Oradea – Bacău – București – Oradea, suntem în sfârșit 100% mutați în Oradea.
Am venit în Oradea la sfârșitul lui iunie și am stat la vară-mea până am găsit chirie. Abia la jumatea lui septembrie am fost mutați complet la casa noastră, ca să vă faceți o idee de cât a durat.
Primul lucru a fost să găsim unde să stăm.
Chirii în Oradea
Scump.
Noi am căutat 3 camere, 2 băi, bucătărie închisă, mobilat și utilat, de preferință în bloc nou, aproape de o școală, un parc și un supermarket.
Chiriile încep de la 250 euro / lună dar la banii ăștia e bloc vechi și mobilat de-ți vine să vomiți doar uitându-te pe poze. Pare că oamenii adună de pe unde apucă niște mobile de pe vremea străbunicii, le aruncă în apartamentul ăla și gata, mobilat lux. Majoritatea etajul 4 sau parter.
Pe la 300-350 de euro încep să apară chestii mai decente, de la 450 încep blocurile noi, ansambluri rezidențiale.
Un omuleț voia 480 de euro pe un apartament cu 3 camere din care camera copilului era un fel de debara mai mare, n-aș ține nici un animal acolo. În bucătărie nu intrau în același timp 2 persoane dar… ai terasă de 20 de metri pătrați.
Mă disperă moda cu open-space, camere mici și terasă mare. Majoritatea blocurilor noi sunt open space, cu greu am găsit ceva cu bucătăria închisă. Se pare că lumea asta vrea, open space.
E UN TRUC.
Dacă îl compartimentezi, apartamentul ăla bengos din rezidențialul ăla meseriaș și nou e o cutie de chibrituri. Ca să nu ți se pară o cutie, ți-l fac open space.
E doar un truc ca să pară mai mare, din ăia 23 de metri ai livingului, dacă e s-o iei pe bune, 6 metri sunt de fapt hol. Asta într-un caz fericit, am văzut apartamente unde în holuri și terasă intră mai mulți metri decât în camere.
După primele zile de căutări părea că nu găsim nimic decent sub 550 euro. Ne-a apucat puțin panica, am început să ne întrebăm dacă nu mai bine ne întoarcem acasă la noi unde e totul perfect.
Psihic, mutarea e grea, oricât am încerca să bravăm.
E greu să ieși din zona de confort, din bula unde e totul perfect. Am avut zile când efectiv nu voiam decât să stau în pat și să dorm, să-mi dau shutdown, să nu mai simt nimic, să nu mai gândesc nimic, ca și cum nici n-aș exista.
Am găsit până la urmă ceea ce căutam, cu un singur minus – e la parter. Doar 430 euro. Ne asumăm costul ăsta și mergem mai departe. Ne hotărâm să trecem peste disconfort și peste frici și să vindem apartamentul din Bacău. Burning the bridges.
Rezidența
După ce am găsit chirie am mers la Evidența Populației cu contractul și ne-am făcut rezidența (viza de flotant).
Mi se pare mișto că am găsit mereu parcare. Oriunde am fost. În Bacău mă învârteam 15 minute ca apoi să parchez aproape la jumatea drumului dintre casă și destinație, mai degrabă mergeam pe jos.
În Oradea se plătește (2-3 lei pe oră) dar sunt foarte multe locuri de parcare și e greu să nu găsești. E și vară, ce-i drept.
Am avut o mică discuție în contradictoriu la Evidența Populației pentru că era pe firmă contractul de închiriere dar mi-a plăcut că femeia a reușit să nu-și lase orgoliul să-mi demonstreze că e mai deșteaptă ca mine și ne-am înțeles destul de repede.
Cam peste tot am întâlnit oameni amabili și înțelegători.
A mers foarte ok cu rezidența, am depus actele într-o vineri după-amiază și luni dimineață ne-a venit SMS să mergem să ridicăm buletinele.
Școala
Apoi ne-am înscris la un medic de familie, am avut nevoie de dosarele de la medicul de familie din Bacău. Am înscris fata la școală, cererea acceptată am trimis-o la școala din Bacău și ei au trimis la școala din Oradea foaia matricolă.
Birocrația n-ar fi așa nasoală dacă oamenii ar avea niște proceduri clare.
Ăia de la școala din Bacău vor nuștiuce hârtii, ăștia de la Oradea zic că n-are nicio treabă, nu-i bai, stați liniștiți.
Ăsta e laitmotivul aici la Bihor, se pare – chillax, nu vă agitați.
La Bacău vuia grupul de Whatsapp de la jumatea lui august: agitație, organizare, liste, fișe, uniforme, manuale, necesar de rechizite, pus la punct totul.
La Oradea ne-au aprobat cererea de înscriere la școala cu 3 zile înainte de începerea școlii, nu știam de învățătoare, de manuale, de uniformă, nimic. Veniți în prima zi și vedeți, stați liniștiți că nu-i bai.
Viața la Oradea
E mai liniștită și mai aerisită decât la Bacău.
Parcă e mai mult spațiu, mai mult aer, sunt locuri mai îngrijite, mai frumoase. Am crezut că mi se pare mie din cauză că e nou, dar am căutat pe Wikipedia și Oradea are o densitate de 1800 locuitori pe km pătrat în timp ce Bacău are 3100 locuitori pe km pătrat.
Deci nu e o iluzie, chiar e mai aerisit orașul, nu te calci în picioare cu toată lumea. Asta se vede cel mai mult la trafic, Bacăul e o junglă, fără exagerare, dpdv al traficului.
E drept, Oradea are o centură și un drum expres, e normal să fie mai aerisit traficul în oraș. Ca dezavantaj, distanțele sunt mai lungi. Fac aproape 200 km pe săptămână, în timp ce la Bacău făceam 50-60.
Odată cu venirea toamnei a început și traficul să fie mai nasol la anumite ore.
Oamenii sunt mai calmi, parcă nici nu îi iei în serios când sunt nervoși, se enervează altfel decât moldovenii; moldovenii sunt mai agresivi, mai gălăgioși, le sare țandăra mai repede. Dacă ne-am supărat rupem un par dintr-un gard și-ți dăm în cap, nu pierdem timpul cu multe discuții. Eficiență moldovenească.
O chestie subtilă care m-a impresionat: adulții nu se rățoiesc la copii.
Trec copii mici cu biciclete pe aleile din parc, haos, nu țin drumul drept, merg în zig-zag, n-ai loc de ei – adulții se dau la o parte zâmbind și le fac loc să treacă. Vezi asta o dată, de 2 ori, de 3 ori și te întrebi – bă, dar pe ăștia nu-i enervează copiii cu biciclete?
Nu țin minte la Bacău faze din astea de toleranță.
La Bacău copiii sunt inferiori adulților și tot ce fac trebuie să facă în așa fel încât să nu deranjeze adulții. Aceeași situație la Bacău s-ar fi terminat cu înjurături și strigături – bă nesimțiților, nu vă uitați pe unde mergeți, era să mă călcați cu bicicletele voastre, lua-v-ar dracu de draci prost crescuți ce sunteți.
Nu știu, parcă e mai multă toleranță și înțelegere, chiar și între copii, nu doar între adulți și copii.
Dezavantaje la Oradea
Pentru mine, principalul dezavantaj sunt insectele.
Țânțarii și furnicile sunt omniprezente în Oradea. Am văzut furnici și la doctor și la restaurant și la mall, oriunde. În casă, parcă trăiesc în pereți și așteaptă ca niște ninja să scapi o firimitură pe jos. Mă disperă, îmi place mie să fac curățenie dar nici chiar așa.
În parc nu putem sta fără să ne dăm cu tot felul de uleiuri pe piele. Nu sunt doar țânțari ci tot felul de gângănii ciudate pe care nu le-am mai văzut în viața mea. Au fost zile în care aveam cel puțin 4-5 chestii care mișunau pe mine în orice moment. Dau unele jos, apar altele, mi se pune pe creier, mă scarpin încontinuu, mă mănâncă pielea la modul nevrotic, până nu ajung acasă să fac un duș complet nu mă simt bine.
E umiditatea mai mare, sunt apele termale, râurile astea prin oraș, Crișul și Peța cu „vegetație tropicală unică în Europa” – i kid you not, tropicală – e oarecum de așteptat să fie insecte. Știam asta înainte de a ne muta dar nu mă așteptam să fie atât de stresant, e principalul lucru care mă deranjează în Oradea pe timpul verii.
Un alt dezavantaj, strict subiectiv, e că nu prea găsim apartamente care să ne placă. Am vrea să ne cumpărăm ceva la un moment dat dar deocamdată suntem cam dezamăgiți.
Deși se construiește foarte mult, sunt multe ansambluri rezidențiale, toate sunt stupide. Compartimentarea e stupidă, spațiile sunt stupide, izolarea fonică lasă de dorit, prețurile sunt exagerate.
Apartamentul din Bacău părea mic pe hârtie, 57 mp, dar compartimentarea bună și camerele aproape pătrate îl făceau să pară mai mare. Știu multe apartamente din Bacău din cartiere diferite care sunt foarte ok ca spațiu și compartimentare, lucru pe care nu prea l-am găsit în Oradea deși am văzut câteva zeci de apartamente.
Se pare că aici a fost o modă la un moment dat când oamenii și-au mutat bucătăria în balcon, bucătăria au deschis-o și e doar loc de luat masa sau open space cu livingul. Și nu mai au balcon. Și arată rău jumate de bucătărie în balcon și jumate în altă parte. Arată a improvizație. Arată a sărăcie.
Un alt dezavantaj, nu sunt gaze decât în anumite zone. Asta înseamnă că nu prea sunt centrale de apartament, așteptăm să ne dea căldură și aici unde stăm cu chirie. La Bacău deja mergea centrala din septembrie.
Nu mă deranjează foarte tare, mă așteptam ca ăsta să fie principalul dezavantaj dar suntem destul de ok, ne descurcăm și fără gaze. Deranjul mai mare e de umiditate ridicată mai degrabă decât de lipsa efectivă a gazului.
O altă chestie care mă deranjează e legată de dezvoltarea orașului. Mi se pare că au luat-o pe calea orgoliului, vor să facă pasaje subterane, pietonale suspendate, minunile lumii.
E stupid, ar trebui mai întâi să fie și în celelalte cartiere la fel de îngrijit ca în centru. De ce se poate în Germania să ai același trotuar și la sat și la oraș? La fel de îngrijit, la fel de organizat. La noi nu se poate, centrul trebuie să fie art nouveau iar 200 de metri mai încolo sare pantera din junglă pe tine.
E o discrepanță între zonele frumoase, îngrijite, cu asfalt drept și cartierele unde strada e în valuri sau te înghite vegetația.
Oradea nu e perfectă, nu ne așteptăm să ne rezolve toate problemele și să trăim fericiți până la adânci bătrâneți doar pentru că ne-am mutat aici, dar apropierea de Vest, calmul oamenilor și traficul aerisit sunt pentru noi avantaje suficiente ca să credem că am luat o decizie bună.
Lasă un răspuns