Eram în clasa a 4-a.
Tata mi-a promis că dacă iau premiul I îmi îndeplinește orice dorință, îmi cumpără orice vreau.
Majoritatea copiilor de la bloc aveau biciclete așa că se aștepta să vreau și eu una deci a început din timp să strângă bani de bicicletă.
S-a terminat anul școlar, am luat premiul I și tata m-a întrebat ce vreau.
Vreau să zbor cu avionul.
Am fost cu avionul de la Bacău la Constanța, la mare, și înapoi.
Am avut momente când am regretat ca nu am cerut bicicletă dar chiar și acum, după atâția ani, momentul decolării, accelerația aia care te împinge în scaun și-ți strânge burta rămâne în continuare pentru mine cea mai mișto senzație trăită vreodată.
De ce scriu despre asta?
Pentru că de curând m-am lovit de cea mai nasoală senzație trăită vreodată.
🙂 Nice. Ft faine articolele astea scurte 😉
Mersi.
Cand vine odata continuarea, proviziile de rabdare s-au terminat de mult ;-)!
Stiu dar blogul nu pune mancare pe masa 🙂
Daca ai fi avut sub 22 de ani ti-as fi recomandat sa incerci Clubul de Planorism.
Eu am avut norocul sa o fac la 16 ani … Merita baut un butoi de bere toata povestea.
Şi urmează să ne spui şi care ar fi acea nasoală senzaţie..
of course