Eram în clasa a 4-a.
Tata mi-a promis că dacă iau premiul I îmi îndeplinește orice dorință, îmi cumpără orice vreau.
Majoritatea copiilor de la bloc aveau biciclete așa că se aștepta să vreau și eu una deci a început din timp să strângă bani de bicicletă.
S-a terminat anul școlar, am luat premiul I și tata m-a întrebat ce vreau.
Vreau să zbor cu avionul.
Am fost cu avionul de la Bacău la Constanța, banii puși deoparte pentru bicicletă erau mai mulți decât biletul așa că am stat și vreo 4 zile la mare.
Am avut momente când am regretat ca nu am cerut bicicletă dar…
Chiar și acum, după aproape 26 de ani, momentul decolării, accelerația aia care te împinge în scaun și-ți strânge burta rămâne în continuare pentru mine cea mai mișto senzație trăită vreodată.
De ce scriu despre asta?
Pentru că de curând m-am lovit de cea mai nasoală senzație trăită vreodată.
va urma…
Paul a zis
24 martie 2015 la ora 9:27🙂 Nice. Ft faine articolele astea scurte 😉
Andrei Chira a zis
24 martie 2015 la ora 10:02Mersi.
Daniel a zis
24 martie 2015 la ora 10:40Cand vine odata continuarea, proviziile de rabdare s-au terminat de mult ;-)!
Andrei Chira a zis
24 martie 2015 la ora 11:37Stiu dar blogul nu pune mancare pe masa 🙂
Calin a zis
24 martie 2015 la ora 18:52Daca ai fi avut sub 22 de ani ti-as fi recomandat sa incerci Clubul de Planorism.
Eu am avut norocul sa o fac la 16 ani … Merita baut un butoi de bere toata povestea.
Cătălin Corozanu a zis
24 martie 2015 la ora 22:50Şi urmează să ne spui şi care ar fi acea nasoală senzaţie..
Andrei Chira a zis
24 martie 2015 la ora 23:21of course