Dacă alegerile sunt oglinda societății românești?

Candidatul Dăncilă e exponentul categoriei pulime.

E olecuțică analfabet dar nu prea tare, nu știe prea multe dar știe câte ceva, s-a ajuns cât de cât dar nu știe exact de ce și cum.

Dă share pe Facebook la chestii religioase, animale, filmulețe amuzante, bancuri, meme-uri, dar nu știe să facă nimic cu telefonul dincolo de consumul de media din bula lui. Râde de alți „proști” atunci când fac prostii fără să vadă cum alții râd la rândul lor de el când face prostii.

Tot acolo mai aude câte o chestie și o repetă ca fiind părerea lui, nu știe exact de ce e așa și nu altfel, dar nu-și pune el întrebări din astea, nu se declanșează niciun declic în creier în direcția asta.

Dacă îl pui să facă ceva, face pe trei sferturi și după aia nu mai dai de el, că avea altă treabă. Și alea trei sferturi făcute sunt făcute doar de dragul de a fi făcute, să termine și să continue să-și trăiască viața, că e foarte ocupat cu multe lucruri de făcut în viață, cum ar fi să vadă ce laifuri virale mai sunt sau ceva drame de importanță majoră.

Nu e neapărat vina lui, nu a fost antrenat de mic să-și folosească creierul și merge pe pilot automat tot înainte, ca un zombie care nu știe că e zombie.

Dacă face ceva ce se dovedește greșit, încearcă să repare tot făcând ceva greșit, n-ar face „the right thing” nici să-l picuri cu ceară, pur și simplu nu concepe asumarea responsabilității sau alte idei din astea extraterestre.

Pulime.

Candidatul Iohannis e exponentul categoriei intelectual.

A făcut o școală, a citit o carte, a auzit de Cauchy-Buniakovski-Schwarz, știe care e raza cercului, știe exact ce învârtea Ecaterina cea Mare, știe înălțimea lanțului muntos Anzii Cordilieri, știe exact cum a sabotat Fondul Monetar Internațional Argentina în ’92, nu te pui cu el.

Omul e tătic. În calculatoare, telefoane, servere, mașini, economie, politică, chestii elevate, nu fotbal sau prostii, alea-s pentru pulime.

Spre deosebire de pulime, intelectualul nu trăiește ca un zombie pe pilot automat, el trăiește intenționat, citește etichetele de pe produse, mănâncă bio, se informează, gândește.

Asta nu e un lucru rău, chiar deloc, dar are senzația că asta îl face să merite mai mult de la viață, că e superior pulimii, și că viața e nedreaptă cu el.

Și totuși, dacă îl pui să bată 4 cuie într-un lemn, se gândește, evaluează, observă cu atenție și îngrijorare situația. Într-un final, bate doar 3, din care 2 sunt strâmbe, după care se plictisește și decide să continue să-și trăiască viața, pentru că viața lui e foarte importantă, nu și-o poate irosi cu prostii.

El e pus pe Pământ pentru chestii big picture, pentru asta e făcut, nu pentru prostii. Cheamă un pulime să-ți bată cuie, ce-i așa greu? Dacă vreau, bat un milion de cuie, mare vrăjeală.

Asta e scuza lui, că e sub demnitatea lui să facă ceea ce face. El e deasupra conceptelor pământești de competență, productivitate, eficiență. El e deja competent pentru că așa scrie pe diploma lui de studii. Pe diplomele lui, scuze.

Ce naiba, bă, nu ești atent, tu n-ai auzit că el știe de Cauchy-Buniakovski-Schwarz?